luni, 8 noiembrie 2010

Întorcerea din CIC – ep. II şi final, cu surpriză

     A venit şi prima zi de muncă după doi ani. Am fost la lucru, dar am stat degeaba. Patronul nu venise, alt şef nu există, deci am stat opt ore şi jumătate. A venit la un moment dat fiica patronului să-mi spună că mai tarziu vom avea ceva de făcut. Ok, zic, când spuneţi. A revenit să-mi spună că este ceva praf de şters, dar nu acum, ceva mai târziu (când a venit momentul „ceva mai târziu” şi m-a invitat la muncă, m-am ridicat ca să prestez, s-a răzgandit, nu mai era nevoie)...

     Cum stăteam eu şi aşteptam să vină mândra să-mi spună când anume a stabilit că este momentul potrivit pentru treaba asta, un coleg îmi spune că patronul vrea să mă concedieze, dar mă va reîncadra pe un alt post, cu salariul minim pe economie. Sun eu la ITM, la inspectorul de serviciu, şi îi povestesc uneia că urmează să fiu concediată, şi o întreb p-aia dacă refuzând oferta patronului pentru alt post pierd dreptul la şomaj. M-a tâmpit cu “asta este numai între dumneavoastră şi patron”. O întreb p-aia dacă am dreptul să refuz îndeplinirea unei sarcini care nu se găseşte în fişa postului, la care aia mă întreabă ce fel de sarcină, iar eu ii zic că să spăl toaletele, să spăl pe jos. Îmi zice aia, foarte senină după glas: păi să ştiţi că şi noi aici mai punem mâna pe mătura. Bine, m-am lămurit: eşti proastă… Nici eu n-am zis că-mi pică rangul dacă dau cu mătura, io te întrebam de un abuz: cum dracu’ fac să-l opresc? Ea o ţinea p-aia cu “va întelegeţi dvs. cu patronul”. Vaco, care eşti tu vacă, dacă mă înţelegeam cu el, nu-ţi mai stricam eu ţie somnul de frumuseţe! M-a lămurit buştean. Nu întreb de ce mai există Inspectoratul Teritorial de Muncă, de ce trăiesc eu cu impresia că ăia tre’ să ştie Codul Muncii pe de rost, să ştie să-mi spună care îmi sunt drepturile şi obligaţiile şamd. În fine. Problema mea cu angajatorul s-a rezolvat foarte simplu: trimitere în şomaj direct din CIC, dar asta după ce i-am spus din nou că nu am nimic de împărţit cu el, vreau doar să mă trimită în şomaj, nu-l pun să fraudeze statul (face el treaba asta şi singur). În fond, nu eu voiam să plec, el voia sa scape de „balast” .
     Tâmpitul credea că intenţionez să-l oblig să mă înghită şi plătească timp de şase luni. Nu, nu, nu! În mă-sa pe gheaţă, dacă nu era atât de zgârcit şi plătea un consultant, ştia şi el că timp de şase luni nu mă poate concedia pentru necorespundere profesională, dar mă poate concedia pentru orice alt motiv legal. Vita! A încercat, şi el.
     Abia acum a început aventura adevărată: alergătura după toate actele necesare pentru dosarul pe care urmează să-l depun la şomaj.

     Dacă aveţi timp şi chef, urmăriţi înregistrarea aceasta. Vă aştept părerile legate de ticăloşii de pălmaşi care fraieresc patronii, sunt cocoloşiţi de legi si de Codul Muncii, ei fiind nişte trântori împuţiţi.



4 comentarii:

  1. sa te tii nervi intinsi la maxim si incompetenta la somaj..:)) acolo distractie..

    RăspundețiȘtergere
  2. Acolo chiar ca o sa am un "pachetel" cu mine.

    RăspundețiȘtergere
  3. si mama a avut si iau calculat ca are dupa mai bine de 20 de ani de munca de luat 5 milioane din care ii opresc darile catre stat..asa ca muulta bafta si nervi de otel

    RăspundețiȘtergere
  4. Saru' mana, o sa ii iau si p-aia, numa' sa termin de adunat actele pentru dosar. Nu mai zic nimic despre ceea ce se intampla la noi, ca iar cine stie cat ma intind...

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...