luni, 6 decembrie 2010

Ganduri

De la 1 noiembrie a.c. am fost trimisa in somaj. De atunci, alerg de colo-colo prin targ sa adun actele pentru dosarul de somaj si in aproximativ doua saptamani am reusit sa le adun pe toate, mai putin cartea de munca.


Acum vreo doi ani juma’te, cartea mea de munca a plecat la ITM, cica la scanat. Poate nu stiu eu cum “functioneaza” functionarii de la ITM, dar prima data cand am fost acolo dupa carte (a trecut deja mai bine de o luna), nu era de gasit. Am fost pana acum de multe ori la ITM, si in sfarsit, in prag de Mos Nicolae, am recuperate cartea. Nu mai intru in amanunte, dar cine a fost pe-acolo, sau merge frecvent la ITM, stie cum e cu statul la cozi de dimineata, de la prima ora, pana cand iti vine randul, stie cum e cu functionarii nervosi, acte disparute fara urma si alte minunatii. Cat am stat pe la cozi am auzit povesti care mai de care, si am cunoscut o multime de persoane disperate ca nu pot face un credit, nu pot depune un dosar pentru pensionare, pentru somaj etc, pentru ca nu li se gaseau cartile de munca.

Nu sunt singura femeie concediata pentru ca a stat cu copilul doi ani, dar avand in vedere modificarile ce se vor opera la Codul Muncii, ma gandesc serios ca poate ar fi cazul sa nu mai lucrez cu contract, sa nu mai platesc toate taxele catre Stat, atata vreme cat orice forma de beneficiu a faptului ca am platit CAS, impozit pe venit, somaj etc, este considerata pomana, sau o modalitate de “parazitare”, saracire a bugetului de stat, si mai mult decat atat, numai angajatorul este privit ca o vaca de muls care trebuie gadilata la uger. Codul Muncii trebuia sa protejeze atat angajatorul, cat si angajatul de diverse abuzuri, iar ITM era institutia care trebuia sa urmareasca respectarea CM. Pana acum s-a spus ca angajatii au fost favorizati de actualul CM, dar de-a lungul activitatii mele nu am putut refuza niciodata munca suplimentara, nu mi s-au platit intotdeauna si in totalitate orele suplimentare efectuate, si am intalnit tot felul de modalitati si motive prin intermediul carora sa nu-mi fie platite niste drepturi, de la “defectarea” subita a sistemului electronic de pontaj, pana la “nu se poate”. Nu s-a pus vreodata problema TFT, zi lucrata in plus/ zi libera. Sunt destule persoane care au preluat si indatoririle angajatilor concediati, demisionari samd, fara drept de apel, care nu mai puteau indeplini toate sarcinile de serviciu in timpul programului, si fie ramaneau peste program, fie lucrau si acasa. Sau amandoua. Nu mai spun ca in ciuda “conditiilor foarte severe” de concediere a unui angajat, intotdeauna s-au gasit portite care sa faca acest lucru posibil. Cred ca sunt foarte putini cei care au avut indrazneala sa reclame un abuz, sau chiar sa mearga mai departe, in instanta.

À propos: se apropie cu pasi repezi sarbatorile de iarna. Cati dintre voi, cei care aveti joburi, aveti posibilitatea sa meargeti la o slujba de dimineata la biserica, cum ar fi praznicul Sf. Nicolae? Nici nu mai tin minte de cati ani nu am mai mers in Joia Mare la biserica, sau in Ajunul Craciunului.

2 comentarii:

  1. Chiar ma gandeam ce-i cu voi, nu ati mai dat niciun semn, ma gandeam sa nu fie bolnavior piciul.Bine ca ai terminat cu parte asta , sunt sigura ca de la anul lucrurile se vor aranja cumva, bine pentru noi clar nu va mai fi, este o tara unde nuici sa speri nu mai poti.Mie imi vine sa plang uneori de tot ceea ce se intampla, din an in an mergem tot mai mult spre pierzanie.Oare copiii nostri ce viitor vor avea aici?
    Sa uitam insa putin de astea si hai scrie ce a adus copilului Mosul.va pupam cu drag

    RăspundețiȘtergere
  2. Si noi va pupam pe voi! Suntem bine, n-am mai scris din lipsa de timp si de internet: un Dorel a taiat un cablu si taaare mult a durat pana l-au pus la loc. Cu stickul de la RDS vine si Pastele pana reusesc sa postez ceva :-)

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...