sâmbătă, 26 martie 2011

Amaraciune

     Va invit sa cititi acest articol din "Adevarul", si sa ma ajutati sa ma lamuresc ce-a vrut de fapt sa spuna tanti aceea, poate am priceput eu gresit.
     Din tot articolul eu am desprins o singura idee, si anume aceea ca in loc sa mearga la munca, unii pierd vremea cu mitingeli de protest impotriva noului cod al muncii si stau cu mana intinsa la stat. Sunt de acord ca exista foarte multi oameni care s-au specializat in vanarea unor gratuitati, pomeni, whatever, de la stat, in loc
sa munceasca daca pot samd, stim cu totii ca exista pensionati pe caz de boala fara sa fie bolnavi, ca exista persoane care beneficiaza de ajutoare sociale si nu prea ar avea dreptul... samd, la fel cum stiu ca unii beneficiza de niste ajutoare sociale si in schimbul lor nu ofera acele ore de munca in folosul comunitatii, sau cum naiba se numesc la noi. O paranteza: eu stiu ca exista bolnavi de glaucom, care au permis de conducere. O fi OK? Nu e treaba mea sa verific dosarele pe care acesti oameni (necinstiti) le-au depus la casele de pensii, la fel cum nu este treaba mea sa verific cine a luat si ce a luat ca sa aprobe diverse dosare. Orice societate care se vrea civilizata, are grija de toti cei care au diverse neajunsuri, d-aia s-au inventat serviciile de asistenta sociala, si d-aia contribuim obligat-fortat cu totii la ele cu o parte insemnata din veniturile noastre, fie ca suntem angajati sau angajatori. Altfel, faceam ce faceau spartanii: cine nu e bun, nu da randament, hai la "groapa cu furnici" sa nu mai irosim timp si energie, si bani cu ei. Eutanasie.

     Din experienta traita pe propria piele, asa cum am povestit mai demult, am ajuns in somaj, dar era cat pe-aci sa ajung pe strada, daca nu exista acel vechi cod al muncii, care imi dadea dreptul la ajutorul de somaj, si daca nu il cunoasteam, si daca ma speriam de patronul care ma injura si cedam la presiunile lui.
     Eu sunt de parere ca daca toate directiile de stat si-ar face treaba, nu ar mai fi nevoie de ONG-uri, de asociatii, organisme, sindicate paralele cu cele oficiale. De ce nu-si fac treaba, si aproba dosare celor care in mod normal nu ar beneficia de niste treburi, de ce se bucura la o ciocolata, cafea etc, nu-i greu de inchipuit.     De ce accepta sa stea unii functionari la stat pe salarii foarte mici, si pe deasupra taiate cu 25 de procente, iar nu-i greu de inchipuit. Intai varsta: ai trecut de-o varsta, nu mai gasesti un job decent, corespunzator cu calificarea, experienta, randamentul pe care-l da un astfel de angajat (calificat si cu experienta in domeniu).
Si apoi, unde (ma scuzati), dracului, sa lucrezi la noi? Stiu multe persoane care stau pe niste joburi foarte solicitante, foarte prost platite, la niste patroni care abuzeaza zilnic de angajatii respectivi, tipand la ei, umilindu-i, insultandu-i pe motiv ca trebuie sa-si protejeze afacerea, si ca angajatii sunt o adunatura de profitori, hoti. Nu au de ales, nu au unde sa se mai duca, nu au ce alt job sa gaseasca, pentru ca nu exista un organism care sa reglementeze niste treburi, si pentru ca alte joburi nu exista pentru ei. S-a ajuns atat de departe, incat sa se ceara studii superioare pentru orice post. Studiile superioare nu mai sunt de multa vreme garantia ca ai angajat o persoana capabila, dar pentru asta exista selectia, interviul, evaluarea, in urma carora stabilesti daca o persoana corespunde sau nu cu cerintele, asteptarile, necesitatile tale. Am vazut atatia idioti, semialfabetizati, prosti, cu diplome in diverse domenii, incat pentru mine cand unul spune ca a facut x facultate nu mai inseamna nimic, pana nu il aud vorbind, pana nu il vad facand ceva concret in domeniul ala, pana nu scoate o chestie inteligenta. Sunt foarte multe facultati de stat, particulare, care acorda diplome pe banda rulanta, cursantii de la locurile cu taxa (in mod special FR, FF, ID) sunt o foarte buna sursa de venituri. Pentru postul de secretara se cer studii superioare in domeniul in care activeaza angajatorul. Te-ai angaja, inginer constructor fiind, secretar(a) intr-o firma oarecum de profil (adica sa faci de garda la fax, telefon, rezervari la hoteluri, zboruri, dinee de afaceri, bilete de vacanta pentru patron si suita, sa dai prin telefon sau mail detalii despre produse, sa mentii legatura intre n departamente samd) a unui, sa zicem, importator de gresie si faianta de pe Valea Cascadelor? Chiar iti trebuie Facultatea de Constructii pentru asta? Pentru 8 - 9 - 10 mil lei vechi, si bonificatii in functie de performante (multi stiu cum se acorda), program 08:00 - 18:00, 09:00 -18:00 cu pauza de masa o ora, dar trebuie sa ajungi mai devreme pentru ca trebuie sa descui cladirea, sa pregatesti diverse etc, etc, si sa pleci ultimul pentru ca trebuie sa ordonezi, verifici, inchizi, incui etc, etc. Un angajator cauta randament, ceritudini. Un angajat nu are dreptul sa caute un job care sa-i ofere niste treburi, niste certitudini? Un angajat nu investeste intr-un job? Ba da: are cheltuieli cu tinuta, cu drumul de acasa la job si inapoi, masa de pranz (nu mai sunt tichete de masa, iti iei "pachet"), timpul suplimentar investit de el nu costa etc. De ce nu are dreptul sa pretinda niste treburi, de ce nu poate avea niste standarde? De ce se considera ca numai angajatorul face niste eforturi pentru angajati, iar acele eforturi reprezinta uneori doar taxele catre stat (nu sunt mici, adevarat), dar exista un salariu minim trecut in cartea de munca, bani in plic, din divindende etc? Exact asa cum li se spune multor angajati "nu-ti convine, pleaca", de ce nu li se poate spune unor patroni "nu esti in stare, lasa-te de business, nu mai abuza, nu mai profita, nu mai fenta statul"?

     Tot din experienta mea cu ultimul job: vara, intr-o cladire din beton, nu aveam nici macar apa curenta la grupurile sanitare, WC, chiuveta. Ti-era rusine sa te duci la buda, ca nu aveai apa in bazinul WC-ului, aduceam sapun si hartie igienica de acasa. Nu aveam voie sa mancam in biroul in care lucram, iar in bucataria vilei in care activa unitatea nu puteam manca pentru ca patronii incuiau usa. Teoretic aveam pauza de masa 30 de minute, practic, pe langa ca nu aveam unde sa mancam, nu aveam nici cand sa mancam pentru ca eram solicitati permanent, si mancam pe furis, din poseta. Aveam cafetiera, dar nu aveam voie sa o folosim: consuma apa si curent. Nu aveam voie sa pastram la vedere sticle de apa sau de suc, pentru ca nu dadeau bine in ochii clientilor. Le tineam pe sub birouri, pe langa cosurile de gunoi, ascunse prin sertare. Nu aveam voie sa deschidem ferestrele, pentru ca se facea curent si se miscau produsele de pe rafturi. Nu exista aer conditionat, exista un singur ventilator, pe care nu aveam voie sa-l pornim. Birourile noastre erau la ultimul etaj, intr-o cladire cu acoperis de tabla. Pe langa munca de birou, prestam munca fizica: descarcat containere cu marfa, carat de marfuri etc. Nu exista o fisa a postului pentru niciun angajat. Iarna nu aveam caldura, iar daca pastram o haina pe umeri eram mustrati, ca doar nu eram la Polul Nord, dar inghetam ca niste rahati, de ajungeam sa ne pandim patronii sa plece, ca sa ne putem descalta si ridica picioarele pe scaune.
     In cazul meu, la angajare, am negociat un salariu de inceput, am cerut o fisa postului, mi s-au oferit niste treburi in schimbul muncii mele, performantelor in cadrul firmei, pe care treburi, nu le-am primit niciodata: am primit amanari, scuze, dar am continuat sa prestez ca si cand termenii intelegerii ar fi fost respectati, la fel de eficient, corect. Salariul din lunile de proba a fost acelasi pe tot parcursul activitatii mele in firma respectiva, desi la un moment dat am preluat si sarcinile altui angajat, fisa postului nu a existat niciodata, nu existau sarcini clare pentru fiecare angajat, cu totii prestau orice li se cerea, de la curatenie, igienizare, pana la zugravit.   Lucram sambete, duminici, sarbatori legale fara macar sa primim un liber, TFT, nu spun de plata. Cat am fost secretara intr-o alta firma, am fost la dispozitia patronului zi si noapte, nu am avut telefon de serviciu, dar telefonul personal era foarte bun ca sa fiu apelata la orice ora pentru diverse servicii, telefoane internationale etc. Pe mine ma costa enorm, iar cheltuielile mele nu au fost niciodata luate in considerare si nici decontate. Sa nu amestecam viata personala cu jobul, decat ca nu mai aveam viata personala. Era fisa postului, unde, pe ultima linie scria "Angajatul are obligatia sa indeplineasca orice sarcina trasata de superiorul ierarhic direct, sau de orice alt superior ierarhic".

     De ce croitorese calificate (un exemplu, la fel de bine poa' sa fie coafeze, manichiuriste, baby-sitter, menajere, traducatori etc), angajate in diverse ateliere, lucreaza si la negru? De ce nu-si fac un PFA, ca sa lucreze legal, sa contribuie si ele la buget? Pentru ca nu le-ar mai cumpara nici dracu' produsele, si pentru ca dupa ce-ar plati corect taxele percepute de stat nu ar mai ramane cu mare lucru in urma muncii lor, pentru ca munca lor nu ar mai fi platita.
     De ce un somer este privit ca un milog, atata vreme cat in n ani de munca a platit somajul? Daca eu nu as fi stiut ca angajatorul ma poate trimite in somaj, de banii aia pe care eu i-am platit niste ani beneficia altcineva. De ce nu eu, atata vreme cat este o situatie temporara, atata vreme cat doresc sa-mi gasesc un job, nu sa stau acasa? De ce sa nu am si eu dreptul de a alege, si sa fiu obligata de imprejurari sa accept orice "pica"? Pentru ca o tanti d-asta, si multi altii ca si ea, considera ca n-am chef de munca, imi place sa stau cu burta-n sus? Sincer, mi se rupe de tanti asta, dar nu mi se rupe de cei care ies de pe bancile scolilor, pregatiti, cu chef de munca, idealuri, nici de cei in prag de pensie, sau de cei trecuti de prima tinerete, sau cu diverse dizabilitati, care nu ar trebui sa accepte orice job, in orice conditii, numai ca sa aiba un job, sa aiba din ce trai, de cei care sunt inlaturati mai ceva decat dintii si masele stricate. Sa nu mai spun despre cursurile de calificare/ recalificare de la AMOFM: nu ai ce alege. Se organizeaza licitatii, iar cursul pe care as vrea eu sa-l urmez nu se tine acum, nu stiu daca se va tine pana imi voi gasi un alt job, si nu am bani sa-l fac in particular, iar majoritatea firmelor care organizeaza cursuri de calificare/ recalificare profesionala au taxe ascunse (nu este inclus examenul de calificare in sine, cu Ministerul Muncii, nu se spune de la inceput ca trebuie sa ai o logistica, sa investesti in ustensile, unelte samd). Te duci acolo ca vita cu un caiet de notite si te trezesti ca trebuia sa vii cu ciocan si nicovala, materii prime samd, daca nu le ai, ti le dau ei. Pe alti bani, in plus de cat au cerut initial. De unde ii scoti daca esti somer si vrei sa inveti o alta meserie? De ce nu exista un sprijin real, ci numai in teorie? Unde este eficienta? Sunt bani irositi. Nimeni nu (are) isi da interesul ca aceste directii de stat sa functioneze, iar acei functionari sunt simpli executanti. Degeaba sunt injurati. A scazut numarul de someri, zic astia mandri la TV. O fi scazut numarul persoanelor fara loc de munca aflate in evindenta lor, odata cu expirarea perioadei in care beneficiau de indemnizatia de somaj, dar ce s-a intamplat cu ei? Nimeni nu spune cati someri au gasit job-uri, au fost angajati.

     Scurt: concluzia mea este ca nu exista nici un fel de respect pentru om, pentru munca lui, pentru pregatirea lui. Profit maxim cu costuri minime. Asta se  cheama "inginerie financiara", sau sclavie. Intr-adevar, protestul nu are nici un rezultat, dar ceva trebuie facut ca sa se schimbe niste treburi.

     Ce am putea sa facem noi pentru noi, in afara de a ne plange si a protesta, si sa dea si niste rezultate? Cainii latra ursul trece.

2 comentarii:

  1. Ai descris foarte bine ce se intampla la noi. Am experienta in aceste tipuri de relatii din ambele perspective: angajat si angajator.
    Ca angajat:
    - nu am semnat fisa postului sau regulamentul interior. Contractul de munca a fost incheiat dupa o perioada luuunga de proba si numai dupa ce am ridicat glasul;
    - trebuia sa suport aroganta patroanei;
    - conditiile de munca erau mediocre;
    - nu existau zile libere dupa orele de munca suplimentara.

    Ca angajator:
    - mentalitatea unor persoane ca diploma (hartia) de absolvire/calificare/specializare este mai valoroasa decat calificarea propriu-zisa;
    - luarea in deradere a fisei postului si a regulamentului de ordine interioara ("nu a mai vazut la nimeni asa ceva"). Am facut un dosar cu legislatie specifica (drepturi, obligatii, proceduri, etc) si l-am pus la dispozitia angajatilor. Vreau sa precizez ca nu era deschis niciodata din proprie initiativa in ciuda faptului ca existau si zile fara activitate intensa.
    - AJOFM-ul imi trimitea (pentru ca am listat posturi de munca vacante) someri care aveau cursuri de calificare sponsorizate de stat. Eu trebuia sa le semnez o adresa prin care precizam daca corespund sau nu postului/daca refuza locul de munca sau daca postul a fost ocupat. Ce m-a mirat: nepasarea manifestata fata de aceasta posibilitate de a gasi un loc de munca. Preferau sa traiasca din ajutorul de somaj, sa stea acasa sau sa lucreze la negru.

    In legatura cu abuzurile angajatorilor, consider ca angajatul trebuie sa-si cunoasca foarte bine drepturile (sunt foarte multi oameni care nu au citit niciodata Codul Muncii, fisa postului, regulamentul intern, legislatia privind Protectia Muncii si alte acte normative care au legatura cu serviciul) si sa apeleze la inspectorii ITM-ului.

    Sa nu devina sclavii angajatorului, sa caute in permanenta un loc de munca mai bun (chiar in strainatate) potrivit aptitudinilor si calificarii sale.

    RăspundețiȘtergere
  2. Exact de aceea cred ca trebuie sa existe un cod al muncii care sa nu favorizeze pe nimeni, si trebuie sa existe acel organism care sa medieze relatiile dintre angajatori si angajati, la fel cum romanii trebuie reeducati, sa invete din nou ca disciplina, politetea, respectul fata de cei din jur nu inseamna comunism. Acum se intampla... legea junglei, debandada, haos, incepand de la dobitocii astia care cica ne conduc, si terminand cu copiii care sunt lasati "sa-si exprime personalitatea"

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...