Bâzdâc (cu diacritice)

     Cică o nimfuţică, Denisa de la Bambi, s-a măritat. Să-i fie de bine, casă de piatră, sănătate, fericire, copii mulţi. Şi cică s-a măritat în secret la Las Vegas. Din moment ce am aflat [chiar] şi eu, înseamnă că nu mai este secret, nici n-a fost, dar nu contează. Whatever…  Aşa... paranteză:  nu prea-s eu umblată prin lume, dar am aflat  că în Las Vegas sunt mai multe căşi de căsătorii decât bureţi după o ploaie, şi cică nici n-ar fi foarte complicat să-ţi pui pirostriile acolo, fie că esti treaz, beat, etnobotanizat, iubeşti pe viitorul soţ sau pe alt soţ sau nesoţ, eşti extravagant şi/ sau nonconformist… V-aţi prins. Nu te întreabă decât dacă vrei să-l iei p’ăla pe care l-ai târât până acolo, fie că este el treaz, beat, etnobotanizat, iubeşte pe viitorul soţ sau pe alt soţ sau nesoţ, este extravagant şi/ sau nonconformist…  Şi pe viitorul soţ (formulat astfel se întelege că poate fi vorba despre un “el”, cât şi despre o “ea”, nu discriminez minorităţile sexuale, nu acuz pe nimeni de nimic, liberté, égalité, fraternité în toate), îl întreabă fix acelaşi lucru: dacă vrea, dar el, partenerul, aflându-se în oricare dintre stările menţionate anterior, nu poate să spună altceva decât că vrea. E un soi de dezlegare la “infracţiune”, indiferent de mobil. Sigur, se poate anula ulterior… Gata paranteza, revin la căprioara din poveste.

     Ah, şi cică plănuia nunta încă de anul trecut, asta ca să înţelegem că nu a fost aşa, de pe-o zi pe alta (poate se pronunţa divorţul la termenul x, poate nu, nu se ştie, nunta era însă în plan), ei chiar se iubeau, se doreau, doi ochi căprui ţinându-se de mână. Căprui – nu se ştie de când cu atâtea mase mult prea plastice. Şi de la Cernobâl încoace, e foarte posibil şi să se ţină de mână ochii oricui cu oricine vor ei… Cum ziceam, aia mică [Nu m-am lămurit care-i mai mică, care-i mai mare dintre cele două, sau dacă or fi gemene…  Desi, chiar dacă ar fi gemene, una tot treb’e să fi fost prima, că doar n-am auzit nici la cezariană să fi trecut mai mulţi linia de finish simultan.], adică aia oxigenată, hidrogenată, oxidată, peroxidată, siliconată, nesărată, dar puţin mai mică la stat decât aia mai mare şi brunetă, s-a încurcat cu un folbalist. Chipeş pentru ea, cel puţin naşpa pentru restul lumii consumatoare de bărbaţi (observaţi că nu discriminez minorităţile sexuale, deşi cred că todo mondo, indiferent de orientare, este de acord că dragostea e oarbă, măcar o vreme), şi după o relaţie cu năbădăi, multe despărţiri, împăcări, lacrimi şi alte d-astea cu ochi şi mânuţe, junele-prim ar fi zis că junica este boring, boring, boring - în pat- şi multe alte răutăţi pe care un cavaler nu le-ar spune despre o domniţă chiar dacă o sămânţă de adevăr se găseşte . Şi, uite aşa, s-au despărţit definitiv şi irevocabil, junele aterizând, într-un târziu, la pieptul primitor al Andreei Tonciu. S-a despărţit şi de A.T. (ăsta-i un update, aşa, ca bonus).

     Căprioarele sunt foarte discrete în ceea ce priveşte viaţa lor personală de când cu rateul lu’ aia mică. Bine, nici nu prea este nimic de spus despre copilăria şi maturizarea lor. Nu cred eu că ne-ar da pe spate picanteriile din vieţişoarele lor de dizeuze folcloristogreciturcimanelizate în culori pitiponcizate iremediabil, bronzate excesiv, dar având în vedere câte vacanţe fac ele, una împreună  cu alta, şi amândouă împreună cu părinţii… este mult prea bolnav să te întrebi când naiba şi cum naiba au mai găsit timp de bărbaţi. Le-o fi dat voie tati, l-o fi aprobat bruna p’al blondei, sau blonda p’al brunei, bruna şi blonda împărţeau oare aceeaşi cameră cu pat matrimonial tot aşa cum împart şi rujurile (camera cu pat dublu este mai ieftină decât camera cu două paturi single) … câh! Unită familie, oricum...

Aşaaa… deci, după ce s-a umplut târgul de nişte zvonuri, bârfe, răutăcisme, buzata brună a fost mult mai precaută şi s-a măritat “în secret” anuntând presa (aici înţelegeţi ce doriţi, pentru că mie nu prea-mi prieşte carnea de miel, şi nu răspund, o perioadă voi fi un fel de srl). Cu un ortoped, proaspăt divorţat. Cui îi pasă de ce l-a luat, cum l-a luat, unde l-a găsit, că nici despre asta nu intenţionam să vorbesc, ci despre altăceva:  iote ce s-a trezit feminismul în mine, şi ce m-am mai revoltat când am citit o porcărie de “ştire” despre bimbo brună:  cică are “o femeie” care o ajută la treburile casnice (cine s-a uitat la “Cireaşa de pe tort", s-a prins că asta nu ştie decât să cânte pe la nunţi şi alte cumetrii, să dea din crengi şi din dos, n-are nici o treabă cu gospodăria – ceea ce nu-i un lucru nici de condamnat, nici de laudă, da’ măcar să fi avut oleacă de decenţă şi să nu se fi pretins). Deci, ca să ne intre bine în cap tuturor, şi să nu mai existe dubii, “femeie” nu mai e fiinţa aia cu două maini, doua picioare, două ţâţe, inteligentă şi înzestrată de la natură cu multe alte chestii şi calităţi care îi pun pe unii să se ţină de romantisme, tandreţuri, nebunii, erotisme şi alte poezii, e chestia care se ţine de treburi casnice prestate în folosul altora, o meserie ca oricare alta, dar care n-a ajuns încă în nomenclator.

PS: Cu această ocazie (nu mi-e clar nici mie prilejul, dar de la miel mi se trage), propun un termen nou: nimfuţică (nu explic, sunteţi deştepţi), primul termen propus vreodată de către je, fiind mormalloacă/ morlmalloc.