joi, 14 aprilie 2011

E de la ei...

     Locuiesc la bloc, intr-o semi-izolare. Sau, cel putin, asa imi placea mie sa cred. Nu-mi cunosc vecinii decat din vedere, ne salutam si cam atat, alte texte sau conversatii nu prea avem. Nu ma deranjeaza nici macar atunci cand isi gauresc peretii vastelor apartamente... poate doar cand vorbesc la telefon. Mi s-a intamplat de cateva ori sa fie nevoie ca intr-un anumit moment sa apelez pe cate cineva, si cum in casa era imposibil din pricina fundalului sonor, sa fiu fortata sa ies din casa. Daca tot ieseam, cu ocazia prilejului, faceam si niste cumparaturi, deci tot raul spre bine. Evitam sedentarismul. Putina miscare in aer liber n-are ce sa strice.

     E foarte relativa notiunea asta "linistea casei mele", "intimitatea casei mele"...
     Intai ca blocul de vis-a-vis este la o aruncatura de bat de blocul meu: nu de putine ori mi-am surprins vecinii de peste drum privind la televizorul meu cu o cescuta cu cafea si o tigara-n coltul gurii de la pervazul ferestrei de pe scara blocului. N-am observat, insa, daca aveau si un fotoliu, ceva, sau stateau ca la impinge tava, ca caii, sorbindu-si cafeaua d'a-npicioarelea. Am rezolvat problema cu niste jaluzele, iar la dormitor cu niste draperii. Adevarul este ca am un televizor imens, sper ca telespectatorii de pe Luna sa nu se fi suparat...
     Mi-am dat seama ca si eu sunt o piedica in calea fericirii vecinilor mei: va spuneam mai demult despre Beastmaster, doamna de la trei, care-si hraneste turma de pisici de la fereastra, unde-n colt are spanzurata o cutie de conserva cu de toate resturile, si pe care am invitat-o politicos sa-mi spele geamurile (asta s-a intamplat mai recent), nu pentru ca mi-ar fi mie lene, dar am o chestie cu tartitele de pui... Nu a inteles ce m-a scandalizat, in fond, toti puii au tartite. Chiar si puii cumparati de mine, da' alea-s tartitele puilor mei, si mai ales, nu sfarsesc pe geamul nimanui.
     Si cu apa avem o problema. Cum are cate unu' ceva de mesterit, opreste apa. Aia rece mai rar, da' aia calda mai ceva decat pe vremea lui Raposatu', si aproape intotdeauna cand ai ceva de frecangit prin bucatarie. Astepti cat astepti, in speranta ca nu va dura toata ziua, dar, in general, la noi in bloc, nu-i o idee rea sa cauti cea mai mare oala pe care o detii, sa incalzesti apa si sa speli vasele cum facea bunica la tara, ca ea n-avea apa calda la o ridicare de clapeta, cum am eu la bloc. Foarte putin probabil sa gasesc vreodata un anunt ca s-a produs o avarie la apartamentul cutare, si apa calda, ori aia rece va lipsi o perioada din conducte. In schimb, exista un anunt scris cu carioca pe usa de la subsol: "inchide ti usa va mananca sobolani", cu semnul exclamarii dedesubt. Nu cred ca ne mai mananca "sobolani", pentru ca sigur au disparut de mult consumati de catre maimutele alea de pisici, ori au fost infranti de vampirii aia de purici, dar sigur ca este un gest de bun-simt sa inchizi usa... Chiar, uite, acum imi dau seama ca n-am vazut sobolani de ani de zile; nici nu mai stiu cum arata un sobolan autohton. Se poate spune ca locuiesc intr-un cartier curat... Asta daca poti face abstractie de alte treburi.

     In linistea neobisnuita a casei mele ma simt foarte ciudat. Recent am schimbat pozitia unor piese de mobilier, casa capatand o acustica deosebita: aud niste conversatii ca si cand s-ar purta in sufrageria mea, sfaraie uleiul din tigaie ca si cand ar fi la mine pe aragaz. L-am spalat, dar pot sa jur ca ma astept sa gasesc niste pete de ulei. Ieri am fugit cu sufletul la gura sa vad ce vase au cazut pe gresie si s-au spart atat de zgomotos. Ma gandeam ca mi-a picat dulapul suspendat... Un soi de cinematograf 3D, sau 7D, precum cel de la Piatra Neamt.  N-am avut ocazia sa aflu acolo ce inseamna atunci cand am vizitat orasul, dar acum imi pot face o idee, doar ca n-am imagine. Era de la ei, nu de la mine, m-am linistit. La fel, daca se inchide sau se deschide o usa, merg sa verific daca n-o fi usa casei mele, desi nu ar trebui, pentru ca mi-am luat obiceiul sa o incui...
     Imi place linistea baii mele. Baile astea de bloc comunica prin nenorocita aia de aerisire, dar de aceea s-au inventat ventilatoarele silentioase, cu capac... Ei, tocmai ce ma rasfatam cu o baie potrivit de fierbinte cu saruri, arome, spume si o carte care cerea sa fie studiata cu maxima atentie pana cand paginile umezite de abur incep sa imprastie aroma aceea dulceaga de hartie veche, iar apa se mai racoreste, ca s-a dus dracului de suflet toata concentrarea si placerea, si relaxarea...

     [Legat de asta, mi s-a intamplat odata o chestie: am fost intr-o vizita cu sotul meu, pe atunci doar prieten. Nu stia ca am ceva de impartit cu toaletele straine (acum stie toata lista mea de "conflicte"), si inainte sa ne luam ramas bun de la gazde, imi sopteste "mergi si tu la toaleta, pentru ca avem ceva de mers pana iesim de aici". Ignor sugestia, si ma bazez pe vezica mea intens antrenata cu evitarea toaletelor straine inca de pe bancile scolii, si... plecam. Pe drum, al dracului troleibuz, se bastacanea mai ceva decat o parlita de barcuta pe o mare inspumata. Dupa cateva statii, il intreb "mai e mult pana la metrou?". El zice ca destul. Simteam ca ma strang groaznic pantalonii. Nici nu mi-am inchipuit ca au intrat la umiditatea din atmosfera... Zic suav "stii, ma gandeam sa mergem pana la Universitate...". El: "de ce?", facandu-se ca nu pricepe (probabil nu stia cum sa ma intrebe daca ma trece chiar atat de rau). Eu ii zic ca mai bine il ascultam ceva mai devreme. El, un domn desavarsit: "vrei sa mergem la o cafea? stiu un restaurant la prima statie..." Eu, care-mi doream din tot sufletelul meu sa ajung mai repede acasa, zic fara sa clipesc ca vreau, si uite asa coboram "la prima". Incepe si sa ploua, n-are rost sa spun in ce hal ma simteam, dar ajungem la restaurant. Inchis! OMFG, ce blesteme m-au ajuns, imi zic si-l intreb ce-i de facut. Nu pe God, ci pe el, care cunostea cat-de-cat zona. Vine si raspunsul: "nimic din ce-ai vrea tu sa faci, nici macar benzinarii nu sunt". M-a cuprins disperarea, si ma treceau toate apele... El zice: sa ne intoarcem putin pana acolo unde zarise niste toalete d-alea ecologice. Am cedat si ne-am intors... Well, a dracu' toaleta ecologica, m-as fi dus cu mai mare placere la o buda dintr-un fund de gradina, macar aia avea aerisire printre scanduri, si tot p-acolo  primea si nitica lumina de la luna. Acolo, cu usa inchisa si pe intuneric, alte spaime ecologice: cum fac sa fac, da' nu pe crac si sa nu cad? Ies afara, predau haina, predau geanta, trag adanc in piept o gura de aer proaspat, studiez problema la lumina unui bec chior de pe strada, si intru. Am stat destul de mult. N-am mai putut sa-mi tin repiratia. S-a auzit probabil pe o raza de cel putin trei kilometri. A dracu' buda e tare prost gandita! Bine macar ca era pustiu... De atunci nu mai beau carbogazoase cand merg in deplasari.]

     Revenind la baia mea relaxanta, cum sorbeam cu nesat aroma cartii, tunete si traznete si sunet de cascada strica atmosfera... indeluuuung.
     Sa nu uit de podele: se poarta parchetul, in mod special din placaj, si in mod special montat de nea Gigi, care lucreaza la negru, dar care stie cum se face si ce materiale auxiliare sunt necesare. Nea Gigi, Gogu, Nicu, whatever his name  is, nu se pricepe la izolare de loc. Si uite-asa, se aude si rapaitul pasilor unui gandac voinic care patruleaza podelele aluia de la ultimul etaj...
     Cu cine dracu' mi-am facut eu baie?

4 comentarii:

  1. Nu sunteti singuri, noi suntem aici :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Prea tare! :)))))))))))
    Am patit-o si eu cu o buda "ecologica" in Poaiana Brasov: nu era asezata bine pe sol si se misca ca o gondola. Mai aveam putin si faceam... rau de mare intr-un W.C. :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) Mor dupa postarile tale, ma amuza de nu mai pot:)), ai talent. Apropo de problemele tale, exact astazi am facut baie si la un momet dat se aude asa un zgomot de bila de metal pe gresie, si ma tot intrebam oare ce sa fie? ce ar putea sa faca zgomotul ala :)). Eu ma mai trezesc cu tot felul de mirosuri, in baie mai ales cel de tutun si iti dai seama ca ma apuca toti nervii, eu nu fumez si miroase a tigara in casa...sa nu mai zis de mirosurile de mancaruri, de parca eu as gati, si ma tot intreb pe unde naiba vin mirosurile alea ca am acoperit toate aerisirile, si eu am "vizionari"de la balcon si cea mai tare faza, a fost cand ne-am intors din Moscova dupa 3 ani sotul a fost abordat de vecina cu pricina, si desi nu ne cunoastem, decat de pe balcon, era parca foarte fericita ca ne-am intors acasa...mai are si ea ce vedea cand iese pe balcon la o tigara :))

    RăspundețiȘtergere
  4. @Ema - la tine a fost cu senzatii tari :))
    @Butterfly - vezi cat de apreciati sunteti? Eu sunt hated cu vecinii...

    RăspundețiȘtergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...