Perle de la curs…

     Avem două săptămani de când tot facem practică una pe alta. Merge gura, merge mâna, gura ceva mai repede decât mâna, dar merge bine. Mă termină unele colege cu “împrumuturile”. Dă’ şi mie aia, dă’ şi mie ailaltă… Well, sunt mama zgârciţilor la aşa ceva. Nici prin şcoli n-am suportat împrumuturile, în mod special la ustensilele mai sensibile (rotringuri, şabloane). Obsesie, zgârcenie, ziceţi-i cum vreţi, dar nu-mi plăcea să-mi trântească cineva creioanele să se spargă mina în interiorul lor, să-mi înfunde rotringurile, să-mi zgârie şi să-mi murdărească şabloanele. Sunt ale mele şi cu asta-i încheiată povestea. Probabil că mi se dusese buhul de zgârcită, pentru că întotdeauna pe masă păstram doar strictul necesar, şi le păzeam mai ceva decât îşi păzeşte cloşca puii… E, aici dacă te-ai ridicat de la masă, te trezeşti cu juma’ de inventar lipsă, şi te chinui să le reperezi, să vezi pe unde au ajuns.

     Avem un singur sterilizator, din acela cu quartz, şi sigur că-i mare aglomeraţie acolo, se mai încurcă ustensile. Vă imaginaţi că înţepenesc lângă ele cât le ţin acolo… Plus că am văzut că nu prea obişnuieşte nimeni să le cureţe şi să folosească măcar un puf de spirt peste ele înainte de-a le băga în sterilizator, da’ iar… jeg septic.

     O colegă s-a oferit voluntar să care zilnic ustensilele aduse de “sponsori”, decât că uită să treacă pe la curs, uită să anunţe că nu vine, măcar să le ia nabii altcineva, când vine, vine târziu, şi ciuciu sterilizator. Le şterg eu şi le dezinfectez, da’ nu m-aş băga totuşi să scarpin cuticulele sau unghiile cuiva cu ele nesterilizate.

     M-am ferit eu de nişte colege “suspecte”, da’ fereşte, fereşte, pân’ te nimereşte, tot n-am scăpat de o râioasă. Iertaţi-mi răutatea, da’ n-am văzut în viaţa mea cuticule mai jumulite şi unghii mai crăpate, exfoliate, roase. Brrr! Şi a venit la mine… Voia să-i tai cuticula. Ce dracu’ să-i tai, poate degetele, că nu mai avea cuticule, avea niste scame, zdrenţe, degete cu ciucuri, nu ştiu cum naiba să zic. “Mie să-mi tai!” Ura, şi la gara, mai vedem, tu vrei, dar azi eşti pe mâna mea, şi te conving eu. O trimisei să se spele pe mâini (am uitat să zic de rapănul de sub unghii, frate, jeg negru, şi ea vrea să fie manichiuristă… nu sunt absurdă, înţeleg că se poate să te murdăreşti, pe picioare nici nu mai vorbesc, mai ales dacă porţi încălţăminte deschisă/ decupată, la jegul care-i pe stradă, e imposibil să fii curată, dar mâinile în halul ăla, e limpede că nu se spală, e neîngrijită), s-a executat, dezinfectare suplimentară pe labele alea, şi trecem la lucru. Am pilit, am dat forma, am curăţat cât s-a putut curăţa cu bufferul şi i-am explicat că nu se poate tăia nimic, şi i-am spus că aş vrea să încercăm cu ulei (am Kallos). Avea găuri, nu ştiu cum să explic, între franjurile alea, cumva nu mai creştea cuticula. S-a curăţat foarte frumos cu ulei… Am “făcut-o la unghii”.

     

     Acu’ întrebarea ar fi, pentru cine foloseşte, cam cât timp lăsaţi uleiul acela pentru îndepărtarea cuticulelor să acţioneze (m-ar interesa la Kallos)? Eu i-am “lucrat” întâi o mânuţă, am aplicat uleiul, şi l-am lăsat să acţioneze cât timp i-am lucrat cealaltă mânuţă (pilire, buffer, ridicare parţială cuticulă), şi a durat mai bine de 15-20 minute cât am bibilit la unghii. Şi cu ridicarea cuticulei: eu n-am făcut treaba asta pe uscat, am umezit ustensila puţin. O fi bine, că de la curs nu m-am lămurit deloc?