Zilele astea de lâncezeală meditam la nemurirea cărăbuşului. Şi cum am căzut eu, aşa, pe gânduri, nu mi-am rupt nici un ciolan, însă mi-a crescut tensiunea pen’ că mi-am amintit de două tolomace pe care, oricând şi cu maximă plăcere şi satisfacţie, le-aş da cap în cap, deşi mi-ar cam fi teamă să nu intre naibilui în rezonanţă şi să dăm în alte cutremure, că văd că iar s-au panicat prompteriştii pe motiv că de la începutul anului până acu’ au fost cutremure… fără număr.
Eh, ambele idioate voiau unghii false, tipsuri, construcţie, liposucţie, frecţie… nici ele nu ştiau précis, niciuna dintre ele nu mai purtase anterior şi amândouă erau… proaste ca noaptea. Proasta nr. 1 începe a mă “descoase”: de când lucrez, la ce salon, da’ acasă nu mă duc, da’ cât durează, cât rezistă pe unghii. Multe întrebări erau juste, da’ în rest… îmi venea să-i inchid telefonul şi… şi atât. Proasta nr. 2… a continuat ce-a început prima. Şi d-aci m-a pocnit revelaţia:
1. Unghiile care este ele false, nu-s implicit vulgare, sau nu ar trebui să fie, da’ şi “vulgaritatea” asta ţine de gusturile cui le “comandă”. Unele domnişorici trăiesc cu impresia că dacă ie false, ie musai să fie nefiresc de lungi, şi cum lungimea exagerată, nenaturelă (a unghiilor, desigur!), e vulgară, atunci, unghiile false ie vulgare de felul lor. Nu este obligatoriu să porţi unghiile astea false mai lungi decât le-ai purta pe cele de la natură. O unghie “falsă” reuşită ar trebui să păcălească pe oricine că-i chiar a ta, nu că ar fi aplicată, temporară etc… or mai fi şi zâne d-astea care socotesc că dacă tot plătesc cât plătesc pe un set de desfăcătoare de conserve, să fie de trei ori mai lungi decât… viaţa lui Terente, da’ asta-i din alt film. Deci, unghiile “false” nu tre’ să fie falsuri grosolane şi hidoase, tre’ să fie nişte falsuri… veridice.
2. Dacă-i prima dată când porţi unghii d-astea “false”, bine ar fi să alegi o lungime a acestora apropiată de ceea ce porţi tu în mod normal, nu de alta, dar celor care poartă unghii scurte sau foarte scurte n-o să le fie chiar uşor şi natural să se “acomodeze” de la prima purtare cu nişte unghii mult prea lungi, ăsta fiind un mare neajuns, al doilea: există riscul să le buşească cu tot cu deşte din prima zi, şi e păcat şi de banii plătiţi pe manoperă, şi de poponeaţa înţepenită pe scaunul manichiuristei timp de vreo două, trei ore… şi nu-i plăcut nici să-ţi dai unghiile peste cap cu degete cu tot.
3. Odată ce manichiurista v-a spus cam cât durează în medie operaţiunea comandată, n-o mai frecaţi p-aia la cap să se grăbească, pen’ că nu are cum. Înainte să mergeţi la “tăiere”, gândiţi-vă de două ori dacă sunteţi în stare să înţepeniţi câteva ore cu dosul pe un scaun. Dacă nu vă vedeţi atât de răbdătoare… şi cu botu’ uns, şi cu slănina-n pod… nu s-a inventat, încă. Idem dacă vă grăbiţi foarte tare: mai bine vă reprogramaţi, o lăsaţi pe altă dată.
4. Dacă sunteţi mai sensibiloase din fire şi nu suportaţi hârşâit, râcâit, iarăşi gândiţi-vă: se pileşte la greu! Ref. la pct. 3 şi 4, valabil pentru amândouă: nu vă smiorcăiţi că v-aţi plictisit, că nu vă place zgomotul pilei, că-i lună plină şamd, pen’ că nu foloseşte nimănui: amplificaţi starea voastră de iritare şi stres, iritaţi şi manichiurista.
5. Unghiile astea false, or fi iele false şi mai rezistente decât astea naturale, da’ nu-s chiar desfăcătoare de conserve, deci nu vă forţaţi norocul, căci se rupe (şi norocul, şi ghearele), şi din greşeală, uneori se rupe cu tot cu unghia naturală pe care-s (pardon: ie) montate, şi nu-i plăcut deloc. Deci, carevasăzică, aveţi grijă de ele. Ar cam trebui să le feriţi şi de apă. Bine, asta nu înseamnă că nu mai tre’ să vă spălaţi mâinile în vecii vecilor, asta înseamnă că nu tre’ să ţineţi mâinile cu gheare cu tot la murat în saramura din mare, sau să le fierbeţi câteva ore sub duş sau în cadă. Se vor strica.
6. Înainte de-a trece la fapte, ar cam trebui să meditaţi intens la avantajele/ dezavantajele unghiilor false (costuri, durată, rezistenţă etc), dacă afectează sau nu unghia naturală etc, etc. Mor cu telefonu’ în mână când mă sună câte una să mă întrebe despre chimia şi alchimia acrilului, polimeri şi poliperi şi alte trestii! Fată, pune mâna şi caută pe net, prin reviste glossy, pe unde poţi tu, informaţii despre tehnicile astea, nu suna la manichiuristă să-ţi facă aia iniţierea în tainele unghiilor tehnice!
7. Eu una, am zis că nu-mi mai iau recuzita la subţioară să merg acas’ la câte-o ameţită care vrea “unghii” din mai multe motive: am avut surpriza să nu am pe ce lucra, asta însemnând o masă normală, cu număr variabil de picioare, dar mai înaltă decât o măsuţă pentru cafea. Nu-i o plăcere să te chinui să lucrezi câteva ore chircită! E nevoie de masă de manichiura, poziţie de lucru comodă, corectă, lumină bună, puternică şamd. Am avut o altă surpriză cu o tolomacă îmbrăcată într-un rahat de bluză din care zburau rahaţi de pufi, peri, scame prin toată casa, şi toate aterizau în gelurile mele, pe pensule. Îmi venea s-o omor turnându-i gelurile pe gât şi vârând-o sub lampă...Nu încăpea bostanul ăleia în lampa mea.
8. Nu în ultimul rând, când vine vorba de forma unghiilor, eu vă recomand să cereţi şi părerea manichiuristei, chiar dacă, în final, veţi face fix ceea ce doriţi. Chiar dacă vă “cunoaşteţi” forma unghiilor şi a degetelor [de parcă chiar ar fi ale voastre], poate că aia a văzut atâtea deşte cu gheare, încât v-ar putea îmbunătăţi considerabil aspectul mâinilor, da’ dacă nu vreţi să faceţi cum vă zice aia, nu vreţi, faceţi ca voi, da’ nu daţi vina pe ea pentru forma nasoală şi aspectul general… naşpa al unghiilor voastre foarte false.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate.