Să mai vină barza ;)

http://babyclipart.blogspot.com

     Frecam şi eu netul pe motiv de lege nouă (veche, dar abia acum face furori), aia care zice că şi tatăl are dreptul la 1 luna de CCC. Decât că de exercitarea acestui drept al tatălui depinde încasarea indemnizaţiei de maternitate timp de 12 luni… Pe urmă zice legea că părintele care stă în CCC, să zicem mama, poate sta până când copilul implineşte vârsta de 1 an, dar dacă vrea să primească acel stimulent (pen’ ca se întoarce la munca mai devreme de 2 ani), ea va trebui să-şi reia lucrul înainte de-a împlini odrasla un an.

     E cam sucită treaba, şi-i sucită bine, d-aia nici nu prea-ţi bati capul cu legile astea până nu te trezeşti că vine barza şi începe să te intereseze subiectul. Deci, acu’ câţiva ani, CCC-ul era de doi ani, dar nu doi ani 365 zile x2,  ci concediu de creştere a copilului până la vârsta de doi ani. Sigur, nu toate mamele alegeau să stea aproape doi ani acasă. Pe urmă, indemnizaţia reprezenta un procent din salariu (85 %), apoi a venit o lege care a ciuntit-o la 75% şi a plafonat acest procent la un minim şi un maxim, minimul fiind de 600 de lei, maximul de 3400 de lei. Sigur că cine a avut un salariu de 10000 de lei este nedreptăţit… Pe urmă, am mai auzit niste păreri că oricum “alea” cu salarii mari se luptă să păstreze şi indemnizaţia şi perioada de doi ani de stat acasă, că alea au pentru ce, şi-mi venea să-i sparg dinţii ăleia de spunea treaba asta, că-s destui care gândesc ca ea. Unii cu venituri mari se uita cu milă şi în silă la ăştia care câştigă sume mult mai mici (sunt săraci pentru că aşa merită, leneşi, proşti bla, bla, că dacă erau deştepti, muncitori şi cu stea în frunte, ca mine ajungeau), iar ăia cu venituri mici se uită cu ciudă la cei dintâi (ai dreaq, ban la ban trage, ce ştiu ăştia cum e să trăieşti ca mine, bătut de soartă). Părerea mea e că şi ăia, şi ăia sunt nişte dobitoci dacă aşa gândesc… Sigur, chiar există d-ăia de-au primit totul pe tavă, la fel cum există si d-ăia de aşteaptă să le bage cineva in traistă, dar nu asta-i buba…

     Trebuie să anunţi de la început strategia ta: stai până când copilul împlineşte vârsta de 1 an, sau stai până plodul face doi. Dacă alegi “b”, se diminuează diminuarea… Nu ştiu cu cât rămâi din ăia 75%, dacă mai rămâi cu ceva. Daca alegi "a", cică primeşti un “stimulent”: 500 de lei la salariu.

     Ziceam cu câteva zile în urmă, că cineva, nu ştiu cine, a scos gogoriţa că legea asta vrea ca şi tatăl să se implice în viaţa copilului, că prea şade odoru’ sub fusta mamei (nu de alta, da’ te trezeşti că face ficioru’ 30 de ani, şi are ataşat cordonul ombilical cu mama cu tot). Săraca viitoare noră…

Eu mă întreb când ar trebui să aleagă părinţii unui copil luna aceea pe care să şi-o ia tatăl, astfel încât să nu-i încurce mai tare (să zicem ca mama stă un an în CCC)… La jumătatea perioadei? E cam aiurea după 5-6 luni de stat cu copilul să-ţi iei geanta pe umăr şi dintre scutece şi biberoane să te întorci temporar la job, iar tatăl să treacă de gardă 30 de zile, după care s-o taie iar la servici: “dom’ director, eu îmi reiau CCC-ul (după ce că n-ai apucat bine nici să-ţi reintri în mână la vechiul tău job, revii la scutece, biberoane), vă mulţumesc pentru acest demo, ne vom revedea peste ţ luni, şi atunci mă întorc definitiv”...  mai mare daraua decât ocaua. Să zicem că se descurca ei şi găsesc soluţia potrivită familiei lor.

     Oare cineva chiar îşi imaginează că tatăl nu se implică în viaţa copilului? Chiar crede cineva că a lăsat-o pe mă-sa cu burta la gură, nouă luni nu i-a purtat de grijă, a fugit in Bahamas, după care i-a zis ăleia “fata, io să alăptez n-am cum, la diversificare nu mă pricep, ştii şi tu că în bucătărie sunt antitalent, e suficient că scrie numele meu pe certificatul de naştere, aduc bani acas’, nu mă duc la curve, nu mă ţin de băute, vedeţi-vă voi doi de treabă şi lăsaţi-mă să mă uit la meci (internaţional, că fotbalul de la noi e inexistent)”. Sau că aia i-a zis lui “băi baiete, uite care-i duma, eu l-am făcut, ai avut şi tu contribuţia ta, eu m-am făcut cât elefanta, eu am făcut de incubator, numai eu ştiu pe unde am scos copilul ăsta şi cum, cară-te la muncă şi lasă-mă să-mi văd de treabă că n-ai tu treabă”. Hehe… Or fi şi d-ăştia, nu zic…

     Cine dracu’ îşi imaginează că 9 luni de sarcină, tatal n-a “simţit” şi el bucuriile sarcinii? De la alea mici, pân’ la alea mai mari? S-o fi minunat el la eco când a văzut cum arată odrasla în preview, s-o fi emoţionat pe el de tot, da’ şi când partenera lui de viaţă şi mama copilului său (aceeaşi persoană) a început să se vaiete, să plângă, să râdă, să înjure ş.a.m.d… Zău că nu se poate spune că nu s-a implicat… Sau că n-a fost implicat. Şi când, în sfârşit vine odrasla pe lume, chiar îşi imaginează cineva că proaspătul părinte este îndepărtat, jecmănit, privat de dreptul de a fi tată? Pe dracu’… Uneori îl aştepti să intre pe uşă cum aştepţi pâinea caldă (presupunând că eşti mâncător de pâine caldă şi nu ai vreo alergie, intoleranţă la gluten).

     Tâmpenia asta de motivaţie face că tatăl să pară ori imbecil, ori fătălău: nevastă-sa taie şi spânzură şi-l trimite la muncă, ea fiind scutită prin lege (enunţă un soi de matriarhat: purtătoarea de uter şi ovare este privilegiată şi numai ea se poate bucura de concediul de odihnă prelungit şi plătit alături de moştenitorul familiei), ori tatăl e un inapt şi-o lasă pe ea să facă ce ştie, timp în care el joacă bambilici, şi atunci a fost nevoie de legea asta: într-o lună de zile inaptul şi neimplicatul (ori surghiunitul de nevastă) să fie şi el protejat de lege şi scutit de muncă măcar o lună…

     Clar, scopul acestei legi este acela de a obliga părintele care a beneficiat de CCC să se întoarcă rapid în câmpul muncii. Şi n-ar fi rău dacă banii “economisiţi” din diverse tăieri ar merge şi în creşe şi grădiniţe, dar pentru astea nu sunt bani, la fel cum nu sunt bani pentru niciun alt serviciu social, sănătate etc. Banii proveniţi din impozite şi taxe sunt folosiţi numai la autostrăzi virtuale, campanii electorale şi alte lucrări publice îndoielnice executate de firmele celor care… este.