Întotdeauna fac comandă, dar sunt și situații în care iau taxi de pe stradă, și atunci aleg cu grijă și casc ochii la plăcuța de pe mașină, indicativ/ licență și, nu în ultimul rând, la moaca șoferului. Mai ales după ultima pățanie..
Și iată ce-am pățit: ca de obicei, iau un taxi dintr-o stație, urc pe bancheta din spate, spun unde vreau să ajung și purcedem la drum. Ruta mea este Militari-Berceni. Nu-s prea multe variante de drum, le știu pe toate, costul călătoriei e cam același, aproximativ 14 lei, durata idem (depinde de trafic, iar acela de oră), iar diferența în funcție de traseul ales e de maxim 1,5 lei. Niciodată n-am plătit mai mult de 17 lei pentru cursa asta, iar când a fost 17, a fost umflat (și am plătit suma fixă, n-am mai lăsat nimic).
Nenea ăsta (unu' la vreo 60 de ani' la prima vedere inofensiv, slab ca un țar, mic de statură și pipernicit) alege varianta Ferentexas, am zis ok (e și cea mai scurtă), doar că pe niște străduțe pe care n-am mai trecut niciodată în viața asta, și cred că nici în altă viață. Nici nu cred că erau străduțe, erau ceva între uliță și drum forestier. A durat și mai mult decât de obicei...
La un moment dat, zice "ia uite doamnă, aicea stau eu. O fi nevastă-mea acas', stai c-o sun". Până atunci vorbise la mobil cu alt taxi driver, cu mai mulți, cred că a vorbit și singur, iar eu am stat la fel de cuminte pe bancheta din spate. A întrerupt conversația doar pentru înjurături la adresa altor șoferi care-i tăiau calea deși ei aveau prioritate, da' na, am nimerit un șmecher... Trece ăsta prin față blocului în care locuia (oare?), încetinește, face un semn cu mâna cuiva (eu cred că avea halucinații, că n-am zărit nimic, și spirit de observație am, la fel și curiozitate), prilej cu care am zărit fauna locală și mi s-au cam tăiat picioarele, a salutat toți faraonii burtoși, a greșit strada, a intrat pe o fundătură, merse până în capăt, mă și anunță ca e fundătură [eu i-am zis că chiar mă întrebam în sinea mea de ce s-a băgat pe acolo deși n-aveam nici cea mai vagă idee dacă încă mai sunt în oraș ori pe ce coclauri ne aflăm], dete înapoi, își ceru și scuze că n-a fost atent, pornește mai departe. Își amintește subit că trebuia să lase și un pachet, eu îi amintesc în treacăt că mă cam grăbesc și am și zis bărbatului din dotare că mai mult de douaj' de minute nu fac, zic: nene, mă așteaptă ăla cu toporul în capu' străzii și nu te văd bine nici pe tine. [pare fioros soțul meu, dar nu este, nici nu m-așteaptă în capu' străzii, dar m-am gândit eu că dădea bine să zic că-i cât un urs, e și turbat, e și pompier-aia mi-a trecut mie prin cap, am zis că merge] La un moment dat, mă întreabă cât de des merg eu cu taxiul pe ruta ăsta. [de obicei nu-s tăcută, dar în compania ăstuia am preferat să apelez toate contactele disponibile din agendă să par ocupată]. I-am zis că foarte des. Zice balaoacheșul: da' matale știi străzile? Că nevastă-mea e tută, dacă-o las pe jos nu mai știe să vie acasă... Dom'le, nu știu cum le zice, da' le știu pe toate, io și Ghidul Bucureștiului, poți să mă lași la dracu'n praznic și tot mă descurc. Păi și ai curaj să mergi singură cu taxiul? Dacă te ia unu' cu japca? Dacă până să zică și treaba asta aveam picioarele de cârpă, acum le aveam piftie... chiar rahat. Zic: nu mă ia, că nu-s făcută cu degetu', și tata e taximetrist, în taxiu am crescut... Dacă matale ții levierul lângă scaun, nu vrei să știi ce am eu în geantă. [nimic deosebit, câteva portfarduri, tampoane, pixuri, agende, uneori și câte un sandviș, niște tacâmuri -o furculiță- dar de acum încolo cred că măcar o șurubelniță ar trebui să port cu mine, poate și un patent]. Crezi că nu i-am zis lu' tata indicativu', număru', și firma lu' matale, că d-aia stăteam la telefon pân' să mă sui în mașină: era tata în cursă și n-a putut să vină să mă ia... [nu am zis nimic la nimeni, nici tata nu-i taximetrist, nici eu nu-s prea curajoasă, și nici nu-mi răspundea la telefon dispeceratul de la Cobălcescu, 2000, Meridian și ce mai aveam eu în telefon, iar de ajuns acasă, tot cu taxiul trebuia să ajung] N-am avut curaj să-i zic ăstuia adresa exactă, am coborât la vreo două străzi de a mea, am intrat într-un supermarket [doar la astă m-a dus mintea] și am așteptat să plece ăsta. Cursa a făcut 12 lei, am lăsat 15. Parcă să zic că i-am precizat că s-au mai văzut taximetriști spânzurați cu centura de siguranță și ceva muieri nebune, și că nu te pui cu nebunele. Ori l-am impresionat, ori avea el alte afaceri...
Altă pățanie recentă: iau taxi, o altă firmă cunoscută, am crezut că mor și mai multe nu, dar îmi doream să fi murit frumos, nedureros dacă se poate, și să nu mă împrăștie pe stradă în bucăți și bucățele [n-arăt rău la vârsta mea și d-aia țin să rămân întreagă], că neam de neamu' meu n-a stat pe bancheta din spate cu centura de siguranță strânsă să-i iasă ochii din cap, cre' că și buricul mi se lipise de spătar... De data asta am nimerit un nervos care m-a dus prin Drumul Tarabei, Rahatova și apoi Ferentexas... Nu sunt sigură, dar cred că era daltonist, că la verde stătea ca mâța la scărpinat pe burtă, și la roșu călca pedala de ajungea până la carburator [dacă o mai fi avut mașina aia așa ceva]. Avea o cașcarabetă de Supernovă pe GPL, îi fugea fundul ca dracu' când lua curbele cu scârț, bancheta din spate era numa' arcuri și scânduri, ocazie cu care am numărat cu noada toate șinele de tramvai și gropile pe care nu le-a ocolit zmeul de șofer. Nu mai spun că mi-a ieșit mâncarea pe urechi... Și mâncasem bine înainte să mă sui în taxi. Mai ales când mi-a spus că nu prea îl țin frânele. Nu știu eu prea multe despre mașinile astea moderne, dar știu sigur că fără frâne nu e bine indiferent de marcă, model și an de fabricație. [mama și tata au fost proiectanți în domeniu, am crescut printre șabloane, motoare, planșete și alte foi de calc și bujii, garnituri de chiulasă, alte pistoane, carburatoare și arbori cotiți, așa că am aflat fără să vreau cum stă treaba și cu sistemul de frânare și diverse tipuri de defecțiuni].
Și ăsta era supărat pe viață, și se lua la întrecere cu toți șoferii din trafic [când am ajuns pe un Văcărești pustiu am crezut că dacă-l lasă și frânele, sigur se îndoaie de vreun stâlp, mă și vedeam vedetă la știri, împrăștiată pe carosabil și chiar n-aș fi vrut să dau de lucru ălora de la descarcerare]. Oricum nu trebuia să ajungă pe Văcărești [ori p-aproape de Văcărești], da' n-am îndrăznit să deschid pliscul, mi-era frică să nu se irite și mai tare. Cred că n-a scăpat sfânt nepomenit, moaște sfinte nepângărite, politician, ori altă cunoștință de-a lui neînjuratăa [de către el]. Nu știu ce îl nemulțumea, nici nu l-am întrebat, pentru că părea să-l irite orice. Când m-am văzut pe strada mea și mașina ăluia oprită, am făcut o cruce maaaare [deși nu-s prea credincioasă], am plătit și am zbughit-o spre căsuța mea. Aș mai fi stat eu să bat și mătănii, dar cred că dacă apucam să îndoi genunchii, nu mă mai ridicam d'acolo. Mergeam cam împleticit... Mi-am jurat că nu mai iau taxi pe GPL, bombă pe roți...
Cel mai simpatic a fost un nene, meteorolog la bază... Era foarte nemulțumit de faptul că temperaturile medii anuale se raportează la cele din '80 care se raportau și ele la alea din '60. Zicea ceva de încălzire globală și alte d-astea. Poate în alte condiții, la o cafea și o pipă, aș fi făcut un schimb de impresii și teorii ale conspirației, dar din postura în care mă aflam, am renunțat la a-mi expune propriile convingeri...
Eu ma distrez la toate postarile tale,esti simpatica tare,de-as avea eu macar jumatate din modul tau de a povesti/vorbi
RăspundețiȘtergere