Când te mănâncă în dos...

     Acu' câțiva ani ne-am trezit că ne-a rămas mobila mică. Nu mai eram doi, taman ce ne făcuserăm trei, și haida să vedem ce găsim. După multă frunzăreală, frăsuială, calcule și proiecte de design ambiental și utilitar, găsim cam ce credeam noi că ne treb'e, se încadra și în buget, da' s-a ivit altă problemă: ce facem cu alea vechi? Vechi, vorba vine, doar nu se mai potriveau cu nevoile noastre la momentul respectiv, dar bune, în sensul că nu gioarse. Deloc, chiar. Și începem și întrebăm în stânga și-n dreapta care știe pe cineva care ar avea nevoie de niște mobile moca... Cum nu se ivea nimeni, am început să întrebăm și prin vecini, da' tot cam fără răspuns am rămas. Și uite-așa ne-am pus într-o zi pe dezmembrat mobila noastră veche (demontat, nu distrus, era demontabilă) și ne-am instalat piesele noi.

     Într-o zi, ne trezim cu un nene care ne întreabă ce facem cu ce-am demontat, și noi zicem că dăm cadou cui o avea trebuință. Stă ăsta, se scărpină-n cap și zice că i-ar trebui lui mobila asta a noastră, și nici una, nici două, zice "cu trei miloane v-aș luat-o". Adică trei milioane să-i dăm noi lui...
     Io v-am zis că am mai făcut diverse donații pe la vecini, și nu mică mi-a fost mirarea când am văzut darurile puse la vânzare pe diverse site-uri, da' tot nu m-am învățat minte. Poate s-a sucit lumea, poate nu-s eu la curent cu noutățile, da' io zic că bancu' ăla cu "culmile" este destul de actual... Da' știți bancul ăla, cu culmea nesimțirii? Cică, culmea nesimțirii e să te caci sub geamul unuia, de preferință cân' te trece, cam pe la miezul nopții, și dup-aia să-i bați ăluia în geam și să-l cerți că n-a lăsat și-un curpapir în boschetul de hortensii...
     Deci... nu m-am uitat la consort, dar pe mutra mea sigur scria mare de tot "bă, ești cu capu'?!" Adică, cum? E mobilă cumpărată acu' doi ani, ca și nouă, ștearsă de praf și lustruită, că asta-i damblaua mea, să șterg lucrurile înainte să le vâr la păstrare, nu-i lovită, nu-i tocită, kilometrajul e cam spre zero, da' dă-o în plm, că nu e un Ferrari de colecție, să-i scadă valoarea la fiecare centimetru de asfalt înghițit?! Dacă aș fi avut un viloi, clar n-aș fi dat-o, dar la vremea aia, în două camere, nu mai aveam un' s-o înghesui, și în mintea mea proastă m-am gândit că o fi vre-un creștin care să se bucure că-i pică din cer un șifonier și două dulăpioare... și nu trebuie decât să vină și să și le ia.  Adică, știu și eu, m-aș bucura enorm să-mi zică mâine cineva că-mi dă ceva moca, eu numa' să vin să-mi iau obelectul. Zău că i-aș mulțumi... Numa' un calcul simplu, cât costă obelectul, cât costă transportul, și pe cuvânt că omu' ăla care îți dă un lucru pe de-a moca, și să fie și nou, merită toate mulțumirile. Zic și io, ca ăla pățit și cu transportul, că mă gândeam să fac o postare separată, da' zău că mă lungesc și-o bag și p-asta, că mă roade cam de multișor...
     Cum a fost când ne-am cumpărat mobilă [orice mobilă]: mergem la magazinul de desfacere, defilăm prin hală [nu facem "pe comandă" pentru că... nu facem, dar ne bucurăm pentru ăia care pot și vor, și fac], găsim ce vrem, comandăm la ăia care ne pot oferi produsul finit fix așa cum îl visăm noi, discutăm condițiile, stabilim când se face livrarea, achităm un avans, primim chitanță și... așteptăm să vină ziua livrării. Acu' să nu vă închipuiți că nu întrebăm ce înseamnă livrare, căci de obicei livrare înseamnă doar transportul până în fața clădirii, nu și cârca până sus, că dacă zici "sus", începe negocierea: cât înseamnă sus? Și aici te poți izbi de "noi doar livrăm" și se subînțelege "voi cărați, vă descurcați, nu ne privește", ori, în unele situații (depinde de unde comandați produsul), asta poate însemna "vă livrăm la domiciliu, în domiciliu, dar plătiți cu chitanță transportul de la... până la... , cât și cârca până la (se subînțelege că la mica înțelegere cu cărcăușii)" și aici chiar depinde de cât de sus se află cuibușorul și de cât de voluminos e pachetul, căci dacă 'ncape în lift e mai ieftinache, dacă se cară pe scări, mai bagă lejer o sută... Ideea e că dacă tot mai bag o sută în buzunarul cărăușilor, nu mișc un deget, eventual deschid ușa de la intrarea în bloc și de la lift. Înțelegeți ce spun.
     Altă dată s-a întâmplat să cumpărăm un frigider, un aragaz, un munte, dintr-un supermarket, care super, făcea și livrări gratuite în limita a tz kilometri, la domiciliu. Și să vedeți de ce-am renunțat :D Mergem în super-ul cu pricina, găsim ce voiam și mergem să discutăm cu zelosul de pe raion. 
Nene, vrem și noi frigi ăla, cum e cu livrarea? 
Păi... dacă achitați până-n ora z, vă livrăm cel târziu mâine până-n prânz, dacă achitați după ora z, de mâine după-amiază încolo. 
Preventiv: da' ce înseamnă "livrare"? 
Adicăăă... vi-l aducem până în fața blocului și îl descărcăm acolo. 
Hm... 
Și cam pe la ce oră estimați că se întâmplă descărcarea? 
Ăăă... nu știm, înainte/ după prânz, pen' că mașina are o rută și depinde de numărul de programări. 
OK, bun (ce înseamnă până-n prânz și după.... de ce nu veți vedea nimic... veți vedea îndată). 
Da' nu puteți estima? 
Ăăăă... nu. 
OK (so not)... da' cum facem cu căratul, că eu sunt acas' până-n ora z, după aia e numa' nevastă-mea, și nu o văd în stare să-l aburce pe Gerilă pe scări? 
Aăă... nu știu. 
Dom'le, mai concret, băieții ăia care fac livrarea îl și cară până sus? 
Ăăă... nu în mod normal... nu au voie. 
OK, nu au voie... nici dacă îi roooog frumooos [sar cu biștarii]? 
Discutați cu dânșii, nu e voie, bla, bla... 
Atunci, în mă-ta, dacă ăia nu cară cu cârca, nici contra cost, dă-mi în plm o oră, nu cred că nu puteți afla ora la care ajungeți în zona mea, să știu și eu cum fac, că poate nu-s acas' și nu o să-mi iau toată ziua liberă pentru că voi nu puteți să-mi dați o oră?! 
Și n-am mai luat de la ei, ne-am orientat către alții care-au fost mai mult decât bucuroși să-mi dea o oră și să se jure pe roșu că nu ne încurcă, și s-au ținut de vorbă...

     Cam așa e cu livrările la domiciliu. Norocos ești dacă poți să-ți iei liber în ziua cu pricina, căci nu se știe când "până-n prânz" devine 15:45, 17:45 (ca și la livrările prin curier, d-aia nu mai comand nimic pe adresa de acas', comand numai pe adresa de la câmp), iar dacă-ți face livrarea acas' și până 'n cas', ajungi să dai încă vreo sută și ceva de lei, care se adaugă la prețul produsului). Dați-mi un motiv să dau cuiva ceva. Gratis...  Cât mă costă?