luni, 21 aprilie 2014

Cozonaci, ouă și povești

     A venit primăvara... O zi caldă, două reci și trei ploioase, suficient de reci încât să mă oprească de la a împacheta hainele mai groase. Probabil că refuză să stea închise în cine știe ce cotlon întunecat al debaralei pân' la iarnă... Aproape că le-aș promite că nu le închid dac-aș ști că rămâne vremea frumoasă în schimb...

    Am uitat să cumpăr vopsea pentru coji de ouă. N-am pictat ouăle joi, nu de alta, dar și așa nu pictez multe, iar alea câteva aș vrea să fie cât mai proaspăt fierte. Și-am purces la un shopping pe ploaie în magazinul de lângă casă. Și, surpriză! Ta-daaam: magazinul pustiu! Joi am dat o raită prin Cora și n-aveai loc să arunci un ac, parcă venea sfârșitul lumii, așa că mă așteptam să fie la fel și vineri, dacă nu chiar mai rău. Fie și-au făcut oamenii proviziile, fie i-a speriat ploaia, n-aș ști să spun, dar m-am bucurat de un magazin numai al meu. Nu aveau vopsea! La naiba, n-aveam acas' nici foi de ceapă, că dacă aveam, le vopseam și eu ca mamaie la țară, cu fiertură de foi de ceapă... Aveam niște permanganat de potasiu, da' nu cred' că-i potrivit, plus că după ce se zvântă/ oxidează își schimbă culoarea  într-un căcăniu nedemn. N-am găsit vopsea nici la non-stop, am mai dat o raită prin cartier și iacă c-am găsit. M-am întors acas' voioasă și cu chef de vopsit ouă. A doua zi, m-am pus pe vopsit ouă și-am constatat că victoria mea a fost de scurtă durată: vopseaua "intensă" era atât de străvezie, încât pentru la anul o să mă pun pe adunat foi de ceapă...

     Am făcut și cozonaci. Încă mă mai gândesc dacă să povestesc isprava acum, sau s-o las pe altă dată.. .

     Duminică, ne-am adunat tot clanul la părinți, în Drumul Taberei. Frumos, că erau locuri de parcare căcălău. Rar vezi străzile atât de goale. Adevărata aventură a fost să ocolim rahații de câine de pe aleile înguste dintre blocuri. Evident că de ce ți-e frică, de-aia nu scapi. Pan' la mama am tropăit cu condurii mei noi în toate băltoacele să scap de norocul ce l-am găsit. Nu-i frumos, da-i sănătos, pen' că n-am scăpat, l-am lăsat pe covorașele ălora cu potăi... Și dacă se supără și mă înjură, la fel și lor le doresc...

    Azi am ieșit la o scurtă plimbare și mi-a mai trecut supărarea, taman ce i-am văzut pe unii cu o potaie adunând movilița pe care pisica ar avea decența s-o ascundă și să se ducă într-un loc mai ferit atunci când clocește una d-asta, n-o lasă, neam, taman în drum. Afar' de Pisi Miți, Evil Cat, care, și fără motiv, se ușura ca vacă în pantofi, în genți, pe genți, ori chiar în fața ușii de la intrarea în casă, încât ajunseserăm ca atunci când soseam acas' și descuiam ușa, primul pas în casă să fie un salt ca la 100 de metri garduri. Când s-a dumirit maimuța că ocolim băltoaca, s-a mutat cam pe acolo pe unde aterizam noi din salt, moment în care am decis că-i mai bine s-o exilăm în altă cameră...

     Să zic de cozonaci... O colegă de birou a adus un cozonac și ne-a dat de știre că-i nefrământat. Gustos, pufos, aromat... Numa' bine, că de când mi-a ieșit blatul ăla de tort (am mai făcut de atunci, și tot mi-a ieșit, țin să remarc faptul că nu se mai poate spune că-i vorba de norocul începătorului), visul vieții mele devenise cozonacul fabricat de către je, decât că nu prea-mi venea să mă încumet. Primesc rețeta (tot de pe net, de pe un blog), câteva explicații extra și dă-i și fă-i pe cozonaci. De cu seară mi-am pregătit ingredientele, le-am cântărit, le-am bibilit, căci din bătrâni se știe că nu-i de joacă cu cozonacii și curenții de aer rece... Făina pentru cozonaci, că asta trei nule cică nu-i potrivită, ouă de țară (dacă mai aud "de țară" mai am nițel și fac iar urticarie), ulei de soi șamd, numa' ingrediente alese, însă, după cum se va vedea, am stricat orzul pe gâscă...

     Respect rețeta întocmai la gramaj, la "pași", la condiții atmosferice, timpi de dospit, odihnă și toate cele. Cred, totuși, că dacă luam un vinuț la bord și nu-mi mai puneam atâtea întrebări existențiale, erau șanse mai bune să îmi iasă. Am constatat că aluatul rezultat e mult prea moale (mi-ar fi plăcut ca ori vita de io s-o întrebe pe colegă cum tre' să fie, da' cin' s-a gândit, ori bolovanca aia care a publicat rețeta să dea mai multe amănunte, taman în ideea că nu caută rețetă de cozonaci nefrământați un experimentat) și lipicios ca naiba... de gustat, am gustat, era bună și coca aia crudă. La fel, fabuloasa umplutura, albușuri bătute ca pentru bezele și amestecate cu cacao, zahăr și miez de nucă, era prea multă pentru cât cozonac intenționam să fac (trebuia să fie un cozonac mare și gras, format din trei rulouri), însă nu încăpea deloc toată umplutura aia în doar trei rulouri, așa c-am scos patru rulouri, și-am făcut doi cozonaci mai mititei și-am lichidat umplutura parțial, și ce a rămas în plus... am lins din castron :D Cu chiu, cu vai, am reușit să meșteresc niște rulouri pe care n-am prea izbutit să le împletesc din motive de consistență dubioasă... S-au mai odihnit o vreme în tăvi după care i-a înghițit hulpavă gura cuptorului și dup-o vreme am știut sigur că-s gustoși: casa mea mirosea a cozonaci. De bucurie, am deschis toate ușile și-am lăsat mirosul să gâdile toate perdelele și în rest... am păzit cuptorul să văd cu ochii mei cum crește minunea. Și a crescut. După timpul indicat în indicații, am scos cozonacii, i-am lăsat să se răcească și am avut o surpriză... îndesată. Laș pozele să vorbească...



6 comentarii:

  1. :)) Imi place modelul, aveai sanse sa fie bine. Si eu am o reteta de cozonac neframantat si intr-adevar are o consistenta mai moale decat cel framantat. Ca sa il pot modela pun multa faina pe masa pe care il intind si ma chinui sa il rulez dupa ce il talavesc un pic in faina ca sa nu mai fie o coca asa lipicioasa. Eu ma supar cand nu imi iese o reteta, asa ca te inteleg. Urmatorul va fi mai bun :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bun de stiut, alta data nu ma mai isterizez :)) Sper si eu sa iasa alta data, pentru ca n-am de gand sa ma dau batuta. Modelul... e nascut tot din dezamagirile provocate de cozonacii manufacturati de altii, dar fara umplutura, sau umplutura distribuita inegal :))

      Ștergere
  2. Cozonacii sunt un fel de nemesis pentru mine. Eu (ce surpriza!) nu gatesc deloc, nimic. Nu-mi place sa gatesc, sincer nici sa mananc nu prea ma omor. De cand misun pe planeta asta toata lumea care ma vede de Sarbatori incearca sa ma convinga sa le incerc cozonacul - mie NU imi place niciun fel de cozonac, deloc, de la nimeni. Mi se pare o paine dulce cu nuca, adica fix cele doua chestii de care fug de mica. Stii care e culmea? Primesc vagoane de cozonaci, lumea se intrece sa-mi demonstreze ca al lor SIGUR o sa imi placa. Mie imi place pasca. De Pasti am primit 8 cozonaci si nicio pasca. Mda.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie-mi plac (si chiar asta cre' ca sunt: paine dulce), si-mi place si pasca, si provocarea era sa reusesc sa fac aluatul ala... Da-mi mie cozonacii la anu', si-ti fac eu pasca de cate ori vrei cand oi capata skillul :) Vezi bine, am dat in scris, si ma tin de cuvant.

      Ștergere
    2. Ti-i dau cu toata inima, ca la mine se usuca de ii fac pesmeti. :)) Observ ca ai dat in scris si ma bucur mult! Momentul cand vad ca postarea ta e lunga, fug de la calculator, imi fac un cappuccino/ciocolata calda/ceai cu lapte/alta zeama dulce si ma intorc sa savurez textul cu ceasca langa mine. Afla deci pe aceasta cale ca blogul tau se numara printre tabieturile cuiva. :) Daca nu-ti iese pasca, merge si chec cu stafide.

      Ștergere

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...