Feisbucile...

     De fapt eu mi-am făcut cont pe fb pentru Angry Birds... căruia i-am rămas fidea până-n zilele noastre, dar am adăugat Buggle și Candy Crush. Și câțiva prieteni. D-ăia de care am și-n lista de YM, și cu care n-am mai vorbit live prin telefon, cu atât mai puțin face to face de ani buni... Îi păstrez în listă doar, așa, pentru că am apucat să-i vâr acolo și mi-e că dacă-i scot or zice că am ceva cu ei... Da' n-am.  Mă mai distrez și eu...

     În fiecare luni aflu de la ei că este luni, deduc că tre' să mă sinucid pen' că văd numa' poze cu pisoiași drăgălași care stau cu pistolul la tâmplă, cățeluși care șed pe picioarele de dinapoi implorându-mă să-i tratez cu o cafea, să le dau like. Marți aflu că este marți și dacă ies din casă mă calcă vaca neagră; în fiecare vineri aflu că viața mea abia atunci începe și că e vineri... dar nu-i bai, sunt pusă la curent cu noutățile: scurta mea viață se sfârșește duminică seara. Kharma...
     De la prieteni plecați peste hotare văd aproape zilnic palmieri, răsărituri minunate pozate de pe terasa penthouseului pe care-l ocupă, pentru că, vezi bine, acolo sunt plătiți la adevărata lor valoare, și dacă aci n-aveau bani nici de-o garsonieră, acolo au făcut banii ăia, ba ciar mai mult, și cu ei - pentru că afară toate visele d-aci sunt accesibile oricărei persoane valoroase a cărei valoare a fost recunoscută și remunerată în consecință - și-au cumpărat penthousul cu pricina... Pe urmă văd și pozele din vacanțe: cururi, burți, țâțe, copilași în tăti celea dezgolite, grătare, poze cu mama soacra, cu văru' Jenel (așeal chiamă, hă, hă! ține să sublinieze amicu' meu din listă - lucrează în vânzări, un pui de ASM), poze de grup - astea-s de la o amică corporatistă, una de nu-i dai cu prăjina de nas, o dată pentru că are extensii de la călcâie în jos de vreo 15 centimetri, a doua oară pentru că, și atât - cu mamaia știrbă, stafidită și subțire la trup (de jur împrejur stau nepoții și strănepoții în straie moderne, cu decolteuri, rupturi artistice, coliere steitment, iar mamaia poartă tradiționalul capod înflorat și broboada aia bună cu care se ducea duminica la biserică: acu' nu se mai duce, pentru că începe Noră pentru mă-sa).
     O văd și pe Mitzulina, pozată la sală, cu "înainte" și "după". Mă uit bine la poză, diferențe mari nu-s afar' de freză (înainte era tunsă cu ciobu', acu' e tunsă cu pisica turbată). Și se vede prea bine că-n poza cu "după" își suge burta (curul e la fel de mare, și p-ăla n-are cum să și-l ~). Am și un prieten care-și pune poze cu el la sală, dar acolo ai ce să vezi: numa' pătrățele, pătrățele, pătrățele... Mi-a dat o prietenă mesaj să mă întrebe ce-i cu el, că a văzut la status că e-n căutări. Ea e în călduri... iar eu nu-s codoașă.
     În fiecare zi aflu ce-au mâncat, unde, cât de mult, cât costă ce-au mâncat. La fel și cine cu cine s-a îmbârligat, dezbârligat. Din păcate nu și de ce, dar dacă mor de curiozitate, îi bag un sad face și zice singur(ă). Da' acu' să nu credeți că zice pe șleau, zice numa-n parabole și pilde, citate și maxime care uneori se potrivesc ca nuca-n perete, da' lasă, mă bucur și io că măcar așa află că există unii mai deștepți care-au clocit maximele alea...
     De câteva ori pe an aflu că-s neam de trac, dac, tac, și ce zestre ancestrală zace-n mine, și ce minuni aș putea face invocând-mi străbunii, dar și că vine sfârșitul lumii. Se cam lasă așteptat, d-aia și cred că e doar un banc bun, iar noi suntem de fapt, nemuritori. O fi o sămânță de adevăr și-n povestea cu bampirii din Carpați...
     Uite că au venit, într-un târziu, americanii. Cică măreață realizare a guvernului X. Asta îmi zicea un fost coleg, pe fb. Așa, din senin, că io nu zisesem nimica. Fugi, mă, d-acilea, că nu veneau ăștia dacă nu se umfla tărâța-n ruși. Așa i-am zis. Ia să vezi ce-au început să se certe prietenii lui și să-i zmângălească peretele. Pe urmă s-a făcut ditamai gașca, pentru că fiecare prieten avea minim doi prieteni cu chef de zmângălit, și uite-așa a ieșit un răzbel verbal, dar în scris, mai ceva ca-n Poiana lui Iocan. Decât că pe perete. Și când nu le-a mai ajuns peretele, și-au făcut un grup, și se zbenguiesc în voie. Chiar și acu' se înjură între ei, da' io n-am mai stat să văd ce zic, că am treabă...