Parerea mea... (nuvela)

     Cică: ia uite-l mă și p-ăsta, vine și el să-și dea cu părerea... L-a întrebat cineva ceva, i-a cerut-o cineva (pe părere)? Ce contează? Că cică părere avizată, specialistu' meseriaș bate filmul. Așa o fi, nu zic că nu, că dacă n-ar fi plin de bănuiți d-ăștia (sunt, gârlă, cu diplomă, cu atestat, masterat, doctorat), cu patalamaua laminată și pusă-n ramă de-o admiră pe perete în fiecare zi de le vine să se pune singuri, și-n rest sunt făcuți grămadă, n-ar fi adevărat... Eh, lăsăm diploma pe perete s-o cace muștele și trecem la puricat "specialiști"/ "profesioniști"/ "meseriași" care, după mintea lor de oameni liberi care trăiesc într-o țară democrată, execută ceva, iar tu plătești și nu tre' să comentezi pentru că tu nu te pricepi, n-ai școală, ei știe mai bine ce are de făcut (citat din nea Vasile, faianțarul care punea plăcile ca pișatul boului și după aia cică e peretele strâmb, n-are ce-i face, dacă vreau drept, să-mi iau altă casă, că aici e blocul strâmb și ninge afară și d-aia a ieșit așa).

     L-am înlocuit pe nea Vasile cu nea Ilie, care, ce să vezi, întâi a belit bine ochii la pereți, a măsurat, a văzut că-s strâmbi, dar mi-a zis și cum poate să remedieze problema și să ascundă defectul, mi-a făcut omu' schița pe hârtie ca pentru idioți, m-a întrebat dacă-s de acord, cu mențiunea că oricum ar face-o, pentru că nu poate cu bună știință să lase așa, că nu mă costă în plus manopera, doar materialele, și mi-a și spus precis ce și cât îmi mai trebuie. Om lăsat în casă cu toate materialele, cheia casei, frigiderul plin, nici măcar nu veneam să verific ce-a făcut, veneam numai să fac mâncare, să aduc apă, sucuri. Am mai lucrat și altă dată cu nea Ilie, i-am spus ce vreau, mi-a făcut necesarul, mi-a zis și de unde să iau mai ieftin, mi-a zis și când e gata, și întotdeauna așa a fost.  Pur și simplu, când aleg un meseriaș nu aș vrea să mă apuc să învăț eu absolut nimic despre activitatea aia, nu vreau să-mi bat capul nici măcar cu cum se face... Am altele pe cap la care să meditez intens, altele la care mă pricep și tre' să le fac, d-aia plătesc un meseriaș, pentru că știe, pentru că poate... și pentru că nu vreau să fac eu. Dar... vise, taică, vise.
     Poveste cu un instalator:
     Sabina vrea chiuvetă de nu știu care, montată... în baie. Cheamă instalator recomandat de Cutăriță, cică lucrează bine, curat, rapid, om serios, nu troscănește decât în timpul lui liber... Întâi vine în recunoaștere. Vede, ajungem la lucruri serioase:
 - Cât m-ar costa treaba asta?
 - Păi... nu se poate estima un cost precis, dar (scărpinâdu-se după ureche, ori scobindu-se, forând după petrol, n-aș putea spune exact, pentru că n-am fost prea atentă), în principiu vă costă cam atât, cu manoperă, materiale și ar fi gata poimâine...
Pentru că, deși cerința e clară și concisă "vreau chiuveta asta montată aici până poimâine", pe parcursul execuției complicatei lucrări pot apărea... complicații, desigur, nebănuite, neașteptate care, logic, evident, inefabil de irefutabil și implacabil, îți futix ție toate planurile bugetare pen' că ai rupt-o-n fericire cân' te anunță meseriașu' că:
- Șefu', aicea trebuie lucrat, spart, montat, și nu pot ca să termin până poimâine cum am zis, că ie complicat și-mi mai trebuie niște chestii (le zice pe nume, eventual și pocit, că după ce pleacă meșteru', pui mâna pe telefon, ori pe dicționar și încerci să afli ce dracu' limbă vorbea ăla), le aduc eu și vă aduc bonurile pentru ca să n-avem... să fie corect... În traducere: o să stai cu casa întoarsă pe dos trei săptămâni, nu una, o să te coste în plus de ți-e și frică să te gândești...

     Și dacă ai ghinionul să-și strângă ăla toate catrafusele din casa ta și să dispară ca măgaru' în ceață și când îl suni să-l întrebi cum rămâne cu gaura din perete și chiuveta ghiveta, fir-aș, că mă și corecta, care încă se odihnește pe podea, zice "vin, doamnă, da' am o lucrare urgentă, o cunoștință, nu pot ca s-o refuz, că... știți, e o doamnă în ietate".
- Bine, fie, și când puteți veni?
- Păi vă sun. Dacă nu-l sunam eu, nu mai suna, și-n final chem altul.
     Vine și ăla, pune mâinile-n șold, fluieră a pagubă, mă anunță că Nea Caisă e nepriceput, îi lipsește talentul, harul și dăruirea, și că repară el, e gata ieri. Până apare și la ăsta complicația complicată la care nu se aștepta, cu toate că i-am explicat ce-a zis ăla de dinainte.  Zic, bine dom'le, asta-i treaba, crezi că poți să te bagi, că dacă ai altă lucrare, și nu vrei, înțeleg și nu mă supăr, da' să-mi spui și să nu ne încurcăm unul pe altul... Oricum la bani nu mă tocmesc, îi dau cât cere, numa' să nu fie suma porcească, e munca lui, o respect și nu sunt chitră...
     Decât că, la ăsta, m-am deșteptat eu: domnu', îmi faceți dvs. lista cu ce vă trebuie pentru a termina lucrarea, stați frumos la o cafea, și până beți cafeaua, vine fata cu marfa-n dinți...
- Păi știți, că poate nu știți și nu vă dă de la magazin ce trebuie...
- Las' că mergem amândoi până colea, și rezolvăm. Dacă aveți tot ce vă trebuie, terminați azi?
- Da.
- Bine, hai. Și uite-așa mergem întins pân' la magazin, cumpărăm tot și în două ore am chiuveta montată, meseriașu' plătit și cărăbănit în treburile lui, și curățenie în casă...
     Și istoria asta se poate repeta cu absolut orice: cumpărat/ montat uși, de interior, exterior, geamuri, aragaz, perdele, dracele... Orice ai putea să-ți faci în lumea asta personalizat, adică "pe comandă", tre' să te înarmezi cu multă răbdare și nervi de oțel, pentru că în majoritatea cazurilor, una spui, alta iese (alta decât ce-ai cerut tu), dar, tu tot tre' să plătești, chit că nu era ce-ai cerut. Și te iei cu meseriașu' de beregăți:
- Păi de ce căpisterea mă-sii ați făcut-o așa, dacă eu am zis și v-am desenat așa?
- Păi... io așa am înțeles.
- Și n-ați văzut nici o clipă că ce faceți nu seamănă cu ce-am desenat eu?
- Păi... am văzut, da' am crezut că ați greșit planul.
- Aaaaa??? Deci... ați văzut că dă cu virgulă și ce v-a reținut să puneți mâna pe telefon și să mă sunați?! Că mi-ați cerut mail, telefon fix și mobil, adresa, planeta de origine, numărul de la pantofi, chiloți, că comunicare că câr și mâr și las-o, bă, că merge așa? Și acum cum facem?
- Păi... tre' să luați perdeaua, că ați comandat-o... noi am făcut-o...
- Păi o iau, normal că o iau, da' repar-o! Voiam lungă, v-am dat dimensiunile, asta e prea lungă! Scurtați-o și o iau. Stau aici până o scurtați, o plătesc și gata! (aiurea gata)
     Și taman când credeam că mai rău nu se poate, uite că se poate:
- Scurtatul costă atât!
     Deci... eu sunt calmă, foarte calmă, chiar am un munte de răbdare, iar când am bâzdâci nu se vede și nu simte nimeni că am bâzdâci, pentru că nu vreau să-mi irit interlocutorul și să nu mai pot face nimic cu el pentru că după ce că-i cretin, s-a și enervat... Mă descarc  aici, în scris... Da' cân' cu perdeaua chiar am crezut că-mi crapă neuronu', o venă, trei...
- Sper că nu vorbiți serios!
- Păi o chem pe șefa, să vedem dacă ești așa și cu ea!
     Să moară ce-am pe casă!
- Chemați șefa...
     Vine șefa. [Nici etichete nu pun, iar dacă pun, de obicei le păstrez pentru mine, se mai întâmplă și să-ți faci idei greșite, căci aparențele, clișeele...dar și când am văzut un caniș supraponderal, de fapt o buldoagă cu blană de caniș, cu permanent vopsit mahon, înghiulat cu multe bube dă haur și rubine de sinteză încadrate de zirconii, cu încheieturile mâinilor sugrumate de brățări și deștele de la picioare revărsate în afara platformei papucilor cu curelușe... ce să mai, mă așteptam să mă ia aia de păr ori să mă frământe ca pe cozonaci...]
     Tembela de la tejghea îi zice ăleia că nu vreau să mai ridic perdeaua, moment în care i-am zis să tacă și... am luat cuvântul. I-am povestit canișului toată tărășenia...
 Canișul: și nu vreți să luați perdeaua?
- Ba da, vreau s-o iau, că nu degeaba am stat aici două ore să aleg materialul, modelul, v-am adus și măsurile, v-am achitat și un avans, dar nu o vreau lungă!!! O vreau la dimensiunea cutare, aduceți bonul de comandă unde scrie exact cât de lungăscurtăgroasă trebuia să fie, o măsurăm împreună și vedem dacă ce-am cerut e tot una cu ce-ați făcut... Și, pe cuvânt că a venit cucoana cu centimetrul, perdeaua și schița și s-a pus pe măsurat. Și perdeaua tot era mai lungă cu juma' de metru...
- Și ce vreți să facem?
- S-o scurtați!
- O scurtăm, dar scurtatul costă atât, plus că tre' să demontăm volanul și să-l montăm la loc...
- Cât timp vă ia treaba asta?
- Mâine-i gata, că mai avem niște comenzi...
- Nestemată duamna, nu cred că ne înțelegem deloc! Lăsați comenzile și reparați perdeaua, și să fie reparația gratis, pentru că dacă cine-a lucrat-o căsca ochii la foaie, nu mai aveam problema asta acum!
- Păi nu putem să lăsăm comenzile, și scurtatul costă, ce, nu-i muncă?
     Dacă n-ați văzut chihuahua de luptă, iaca io eram:
- Deci, nu ați înțeles: ați greșit, corectatul tre' să fie gratis, nu mă  privește ce, cum, când, acum trebuia să fie așa și trebuia să fie gata, nu este, eu mâine nu mai vin să iau nimic, dar dacă nu o iau, avansul meu rămâne aici, am bonul, iar eu vin cu OPC, garda financiară și ce mai vreți, și spuneam treaba asta în timp ce vâram în geantă bonul de comandă cu ștampilele, semnăturile și "luat la cunoștință" sau ce dracu' scrisese aia acolo pe post de "'nțeles, să trăiți!"
     Ia să vezi ce s-a îmbunat buldoaga...
- Stați, că se face...
- Când?
- O oră...
- Bine, mă învârt o oră prin magazin, dar peste o oră să fie gata, și vreau să-mi dați treaba asta în scris.
     Și a scris aia după dictare că în data de cutare madam Bâzdâc a comandat perdea model cutare, dimensiuni cutare, produsul finit a avut dimesiunea cutare+x, s-a tăiat x, lucrare care ar costa atât, dar pentru că s-a întâmplat din vina noastră regretabila eroare, remedierea este gratis.
     Și atunci, pentru că m-am săturat să aud că uite-l și pe Gâgă, își dă cu părerea, iete îmi dau cu părerea despre orice, pentru că pot, pentru că vreau, și pentru că trebuie. Nu belești ochii, belești punga.