Cică să nu te holbezi, că nu-i frumos, să nu-i rănești sentimentele ăluia la care te holbezi. Apoi bine, n-o să mă holbez, o să mă uit discret. Cică nici așa nu-i bine, că nu-i frumos să spionezi.
Vecinul drosophil se chinuia să intre-n bloc și nimerise-ntr-o buclă repetitivă: se dădea bălăngănindu-se doi pași înapoi, apoi încerca să pășească înăuntru, se proptea în cadrul ușii, apoi iar înapoi... Nu e ca și când n-aveai ce vedea, decât că io aveam o poftă crâncenă să mănânc o ciocolată care se găsea două etaje mai sus, la mine acasă, în frigider, și nu înțelegeam ce dracu-l ține p-ăsta-n loc. Cumva trebuia să trec și eu prin ușa prin care nu reușea asta să treacă, și n-aveam cum să-mi evaluez șansele dacă nu mă opream în loc să mă holbez. Nu mi-a luat prea mult să mă lămuresc că ușa era închisă, iar geamul era nesimțitor și rece la strădania ăstuia. Ce bine că am chei de la ușa din spate...
O fi sticlă de șase?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate.