Măsurile anti-criză = platitudini, praf în ochi

     Voi vă daţi seama cât de sub la fundul sacului au ajuns căcăcioşii ăştia care îşi spun guvernanţi? Forând după bani, au ajuns chiar în pivniţa de sub sac, şi… ciuciu bani, nicio comoară. Îşi storc creierii de juma’ de an cu măsuri anti-criză (asta din clipa în care s-au hotărât să declare oficial, sau mai bine zis, să admită că ne loveşte şi pe noi) şi nu reuşesc decât să scoată nişte aberaţii pentru care îşi tot dau termene de graţie privind momentul aplicării lor… Vine şi Băsescu şi-i tot dă cu “cine nu e gata… vede el”. Îi face ce? Îl remaniază? O să sufere ăla până la moarte c-a fost destituit din funcţia de ministru, şi o să pună mătura în doliu… după ce şi-a umplut buzunarele, şi-a trimis copii la Oxford, nevasta la Paris şi Milano, amanta în Caraibe şi-n Dubai. Şi până ajunge Băsescu să constate că nu e gata x sau y ministru, îl lasă să doarmă-n post ca un soldat la plantoane? Ce îi mai trebuie lu’ dom’ preşedinte ca să se convingă că sunt o adunătură de incompetenţi, şi că el este incompetentul şef? Şi mai rău, ăla doarme pe nişte bani care cică nu mai ajung pentru nimic, iar nouă ni se taie salarii, ne cresc impozite şi dacă asta nu-i de ajuns, se inventează altele noi?

De ce?

De ce măsurile de reducere a salariilor bugetarilor, măsurile de reducere a pensiilor, a indemnizaţiilor de orice fel sunt aplicate imediat, fără drept de apel (este mai mult decât evident că orice discuţie, negociere, protest etc) este inutilă, iar miniştrii au două luni pentru a bălmăji (pentru că nu au nici cea mai vagă idee) nişte măsuri anti-criză?

De ce un ministru, care se presupune că n-a ajuns ministru pentru că este un prost neavizat, nepregătit, picat din lună ieri şi făcut ministru la ieri, două minute şi cincisprezece secunde în timp ce încă îşi mai sugea degetul mare de la piciorul drept, are cele două luni de graţie? Ca să ce? Nu a demostrat deja că este ineficient, incompetent, nul, vid în calitate de ministru?

De ce toată lumea (politică) se încăpăţânează să folosească sintagma “economia românească” atâta vreme cât aceasta nu există? În România economia este doar o noţiune. Nu există economie în adevăratul sens al cuvântului, iar ceea ce se numeşte în prezent “economie” trăieşte doar pentru că unii încă sunt suficient de inconştienţi încât să vrea strugurii la care cu greu pot ajunge! România este o societate de consum.