Pe alese

     Duminică am fost la piaţă. Bine, nu era prima dată, fac piaţa destul de des, doar că în dimineaţa aceea am avut parte de o aventură deosebită.


     Piaţa din zonă este micuţă, câţiva comercianţi care cumpără legume de la PGB şi le revând, au certificate de producători, dar cum n-am văzut la noi livezi de portocali sau de smochini… probabil că au plantaţiile în balconul apartamentului. Oricum, niciodată nu ma “târguiesc”, plătesc cât face şi-mi văd de drum.

     M-am oprit la taraba unei precupeţe pentru un kilogram de castraveţi (2 lei/kg abia de săptămâna trecută, până atunci au fost 3,5-4 lei/kg, piaţa fiind destul de scumpă). În timp ce precupeaţa îmi cântarea castraveciorii, am luat şi două roşii din grămadă, iar aia s-a răţoit la mine că nu-s p’alese, le-a luat şi le-a amestecat înapoi grămadă cum ar face o ghicitoare cu cărţile de tarot. Eu am rămas ca toanta cu mâna întinsă în timp ce ea, văzând că nu reacţionez a început să zbiere şi mai tare că nu-s p’alese, că toate sunt la fel şi că p-alea “atinse” le-a ales deja. Când am priceput ce-a zis am rămas trăznită de înverşunarea ei, zbiera la mine de parcă plecasem cu marfa fără să plătesc. M-am dezmeticit, şi am zis “bineee, ia hai să vedem cât de frumoase sunt roşiile matale”, iar în secunda doi îi răscoleam grămada de roşii atent aranjate cu poponeaţa lucioasă spre soare şi ziceam “ia uite asta, e mucegăită, ia uite asta, e borşită, le-aţi şi botezat?”. Când mă uit şi în punga cu castraveţi, câţiva erau întregi, iar restul păliţi, cocârjaţi, crăpaţi de deshidratare. Aia mă boscorodea în continuare ca pe un aurolac prins la furat, iar eu nu înţelegeam ce importanţă are pe care două roşii le-am “ales” din moment ce ea zicea că toate sunt la fel. I-am zis “ia dă-mi tu mie banii înapoi (pac-pac, zdreanţo!) ia-ţi marfa şi să fii sănătoasă”, şi-am încheiat socoteala. Deja îmi ţiuiau urechile de nervi, cred că scoteam flăcări pe nas şi pe urechi.