duminică, 25 noiembrie 2012

Duamne de poveste (5) - New girl in town…


     Iata ca s-a produs si un eveniment neasteptat: o duduita a plecat, alta i-a luat locul. Nu se astepta nimeni ca duduita sa fie inlocuita, dar… a fost. Si iata cum, intr-o buna zi, si pe neanuntate, a aparut o duduca noua printre noi. Singurica si stinghera isi cauta un coltisor. La noi nu se poarta d-astea cu prezentare oficiala: vine omu’ nou, si ori se prezinta singur, ori sare toata sleahta si se prezinta. Putin probabil ca omu’ nou sa retina un nume, si sigur pleaca acas’ nauc. La fel si cu duduia noua. Da’ nu pot sa nu rad, chiar daca pe alocuri imi inspira si putina mila. Fatuca are potential de hiena [am citit eu asta in privirea ei, chiar daca la prima vedere e timida, stangace], asa ca in curand prevad ca o sa ma distrez, la fel cum prevad o schimbare brusca de “atmosfera” in cotetul nostru.
     Parca o vad cum a aplecat ea de la interviul final cu un zambet larg, increzatoare in propriile capacitati, valoarea ei si bla, bla (la noi e la mare prêt sloganul “oamenii sunt cel mai de prêt bun al nostru”), dar la fel vad si ce-o sa pateasca cu pasaretul… De altfel, a si inceput distractia: uite-o si p-asta, cum e imbracata… Ea crede ca aici e parada modei. Da’, ai vazut, fata, cum e fardata? Imediat o sa iasa in evidenta… [putin probabil, mai ales ca la noi n-a mai avansat nimeni de multi, multi ani, si nici sanse nu-s sa se intample asa ceva, nu exista persoane favorizate ori “bine-vazute”, exista doar invidiile si impresiile cucoanelor din colectiv]
     Acum, pentru ca e tanara, frumusica, nici proasta nu pare, bandele din moderna noastra inchisoare capitalista incearca sa traga prospatura in sanul lor, toate se arata prietenoase, pline de intentii bune, sfatoase, amabile, chiar dispuse sa imparta pranzul, ori un desert cu nou venita. Sper sa nu accepte nimic de la ‘Telectuala, face aia niste bombe, [unele dintre ele] bune la gust, ce-i drept, dar cu puternic efect laxativ… Nu stiu ce baga in ele, mi-e si frica sa ma gandesc. Plus ca aduce vreo trei, patru feluri de parjituri si placinte  inghesuite intr-o cutiuta de plastic, de nu mai stii care este care, ori ce-a fost acolo. Oricum, e foarte mandra… Chiar ne da lectii, vine cu retete scrise de mana pe peticele soioase de hartie, si pe care le imparte in stanga si-n dreapta cum se imparteau candva nenorocitele alea de scrisorele in lant [alea pe care daca nu le dadeai mai departe la n persoane, te lovea napasta, iar daca le dadeai, te ajuta DD si-ti mai si indeplinea vreo trei dorinte]. Bine ca nu vine cu placinta cu carne… Dar nu-i timpul pierdut. Ultima data cand a venit cu scarbosenia aia, pe care ea o considera specialitatea ei, mie mi s-a intors stomacul pe dos: era inecata in grasime, carnea plina de osisoare si zgarciuri, cre’ ca bagase juma de sac de ceapa in compozitie, si trei tone de piper; ii place sa imbunatateasca retele, si sa improvizeze. Oh, vai cui gusta!
     Cuvioasa e zgarcita din fire, ciuguleste de la altii, isi mananca gustarea direct din punga, pe furis, cred ca de teama sa nu-i ceara si ei cineva ceva. Dupa un parastas i-au tremurat mainile vreo trei zile, nu prea are ea mana de dat… Mai e Mitzy, da’ eu m-as feri de “bunatatile” oferite de catre ea, pen’ ca, desi arata al naibii de bine, au gust de tot rahatul. Vorbesc despre dulciuri… Mai e si vegetariana, i se spune Ierbivora. Clar nu as incerca nimic de la ea, nici daca as sti ca mor de foame. Consuma o pasta de linte, arata ca un rahat de bebelus, gustul e pe masura aspectului. Aici tre’ sa recunosc ca am acceptat o gustarica de la Ierbivora, si asta – mare prostie – din amabilitate si curiozitate. Mi-am zis ca n-ar strica sa gust, prea era entuziasta si lauda mancarea aia de zici ca cine stie ce delicatesa rara o fi fost, plus ca ea e o persoana destul de amabila, si-am zis sa nu o supar cu un refuz.  Mai bine o suparam… acum o cunosc si stiu ca-i trece repede. Dupa gustarica de la ea am crezut ca o sa mor in chinuri: voma, greata, indigestie… Nu stiu cum dracului haleste ea sparcaiatul ala cu gust de carton ud. Poate are stomac de strut. Mai sunt si alte duamne darnice, dar nu merita mentionate.
     Eh, indiferent ce “banda” ar alege, la noi se fac si se desfac aliantele de pe-o zi pe alta. Astept cu deosebit interes parada bunatatilor si teatrul amabilitatilor. Urmeaza apoi paruielile verbale. Promit sa nu ma bag, stau pe margine si tin scorul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate, nu dau doi bani pe ele, nu le citesc: nu va obositi!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...