Tot varza sunt...

... dar cu muci.
Țineți planeta, căci trece timpul pe lângă mine și aș vrea și eu o bucățică... Cre' că și data trecută am menționat că-s varză, nu? Sunt varză în continuare, proiectul care trebuia să se încheie săptămâna trecută a intrat în prelungiri.
Vin acas' la mine cam ca la hotel, nu-mi mai trebuie calculator, televizor (tot pe post de ceas), nu mi-am serbat nici ziua, am șters-o de pe toate conturile pentru că n-am avut (și încă n-am) vlagă nici pentru un la mulți ani prin telefon.  Și pe urmă, chiar mi-era frică că-mi face careva vreo vizită. Nu că nu m-aș fi bucurat, dar abia îmi mai țineam ochii deschiși. Îmi fac bilețele cu ce tre' să fac, dacă-mi vin idei crețe, le notez și p-alea. Aș bea un pahar de vin, da' îmi pică ochii în gură numa' când miros dopul...


Vin acas', îmi salut flăcăii, pe maică-mea, pe tata-l sun, căci pe mama fiind bonă o văd aproape zilnic, de multe ori până vin eu, ea-i deja acas' la ea, cu tata. Pe care-l sun dacă vreau să-l aud, căci cre' că dacă-l văd pe stradă s-ar putea să nu-l mai recunosc. Am mai zis că mi-au rămas câteva zile din concediul de anul trecut? Eh, nu știu când o să-mi iau concediul de anul ăsta. Eu încă mai sper că a.c.
 Eh, și când vin acas', dacă mă pune dracu' să mă așez pe un fotel, ori pe canapea, adorm dancurălea. Teoretic mâine scap... Practic... e posibil să apară alte chestii, dar măcar scap de porcăria asta care mi-a mâncat... pauzele de masă.

 Sâmbătă am avut așa un chef turbat să merg în piață... ceea ce am și făcut. Cu noaptea-n cap, ca huhurejii... M-am plimbat aiurea o oră, deși nu-mi trebuia mare brânză, da' aveam chef să mă plimb cu noaptea-n cap... Mi-am luat morcovi, țelină, hrean (n-am ce face cu el dacă nu pun murături, da' arăta prea bine), verdeață, fructe, roșii, verzi, albastre, brânză și un arbore de mătase (link wiki). Ce-o să fac cu el... nu știu. Probabil o să ajungă în grădina din față blocului dacă supraviețuiește la mine, căci n-am avut timp să văd ce-i cu el, dar vindea un nene și n-am putut ca să rezist. Avea și magnolii (forever love, pe unde văd... mi se scurg ochii după ele), dar... îmi înfrânez pornirile horticole. Uneori. La cactuși mi-e tare greu.  Pentru un plus de relaxare, mi-am trântit trăiștile pe-o bancă și-am rumegat un măr. Am avut companie o babă drojdiacă. Mi-a cerut țigări și i-am zis că n-am, deși aveam, da' io nu fumez pe stradă. I-am oferit un măr și n-a vrut...
Ocazie cu care mi-am dat seama că anul ăsta n-am pus murături. N-ar fi târziu, decât că dacă mă mănâncă-n dos să pun murături, tre' să tai altele de pe listă, și nu pentru că n-ar fi bani. Și chiar îmi place să pun murături... Da' concediu nu, murături nu, aia nu, ailaltă... nu, n-am timp, amân, renunț. Nu cred că-i cea mai bună rețetă, căci după cum se prezintă treburile, s-ar putea să mai dureze ceva "prelungirile" astea... Până când o viață amară și un trăi nefericit?/ Tre' să găsesc o metodă să mai văd și de ce vreau eu. Creaioanele stau frumos ascuțite la locul lor, hârtiile, la fel, mărgelele țipă să le bag în seamă, părinții ăia de la Bâzdâcel de la școală țipă după mine să-i bag în mă-sa, n-are cin' s-o mai dea de șase pe madam R. când acostează lăptăreasa... Catusii stau bine, le-am schimbat pământul. Mi-a luat o zi întreagă, dar l-am luat pe Bâzdâcel lângă mine, și uite așa am reușit să petrecem ceva timp împreună.